Româncă din Spania, cu doi băieți gemeni: „Mă tem să nu fie chemați la arme de Guvernul României”

Cu cât crește neliniștea față de drama umanitară provocată de războiul din Ucraina, cu atât sporește solidaritatea în rândul locuitorilor din orașul Castellon (Comunitatea autonomă Valenciană), supranumit capitala neoficială a românilor din Spania. Iar în casa familiei de români Ionela și Mario n-avea cum să fie altfel, mai ales că invazia Ucrainei de către trupele lui Putin este trăită cu o neliniște mult mai mare. Din două motive, conform publicației El Mundo.

Această familie de români avea doar o fetiță de trei anișori când a ajuns, în urmă cu două decenii, în La Plana, în căutarea unei prosperități pe care țara lor nu le-a putut-o oferi, iar acum a văzut cum războiul din Ucraina a impus o întorsătură neașteptată, de 180 de grade, în viața lor.

Și nu atât pentru că Mario, capul familiei, „a fost prins de război în România, unde se dusese să-și viziteze mama bolnavă” și, în loc să se întoarcă în Spania, „a decis să meargă la punctul de frontieră Siret, în nord-estul României, pentru a ajuta refugiații ucraineni.

Ci mai ales pentru că cei mai mici copii ai cuplului, doi băieți gemeni care tocmai au împlinit 18 ani „se tem să nu fie chemați la arme de Guvernul României”.

Cei doi gemeni, Josef și Benjamin, s-au născut în La Plana, locul unde părinții lor aterizaseră în anul 2004 împreună cu sora lor Lavinia. Aceasta este absolventă de Psihologie la universitatea UJI (Universidad Jaime I) și acum face un stagiu de pregătire la Spitalul Provincial din Castellon, după ce a terminat un curs ca asistentă medicală.

Frații Laviniei „sunt studenți la facultatea de Electricitate de la Politehnica IES și au naționalitate română”. Acesta este motivul pentru care, dacă reforma legislativă  care este acum dezbătută în parlamentul României va prospera, după cum explică mama băieților, „pot fi recrutați pentru a apăra granițele”.

„Putin consideră România un dușman pentru că a ajutat mii de refugiați să iasă din Ucraina și pentru că a făcut loc trupelor NATO”, explică speriată Ionela. Femeia dă asigurări că „nu am primit nicio citație oficială, nicio notificare prin care să-i cheme, dar știm că dacă se va activa această modificare a legii, vor fi chemați toți bărbații români cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani și asta mă îngrijorează foarte mult”.

Dacă lucrurile stau chiar așa, nu doar gemenii vor fi nevoiți să-și întrerupă viața și studiile la Castellon, deoarece nu trebuie să uităm că în acest oraș și în această provincie s-a stabilit cea mai mare comunitate de români din toată Spania. În această situație vor fi mult mai mulți tineri.

Ultimele date înregistrate în anul 2021 au arătat peste 38.347 de cetățeni sosiți din România, deși erau peste 50.000 înainte de criză și pandemie. Din actualul recensământ, 18.379 sunt bărbați, deși acest ziar nu primise încă un răspuns de la Consulat, cu privire la câți români vor fi chemați să-și apere patria.

Vocea Ionelei pare instabilă de cealaltă parte a telefonului, dar ea își revine imediat pentru a povesti cum soțul ei, constructor în Castellon, este unul dintre numeroșii români ce s-au alăturat ONG-urilor umanitare. „Aduc haine călduroase, șosete, pălării, pături, mămicilor si copiilor mici care trec granița și ajung la Vama Siret. E foarte frig acolo… Ninge, sunt până la 12 grade sub zero…”, dezvăluie Ionela ultimele vești de la soțul ei.

În orașul Siret, o sală de petreceri numită „Magnificus Plaza” a fost transformată într-un centru de îngrijire a refugiaților, unde aproape 2.000 de persoane fuseseră cazate deja, în urmă cu o săptămână, pentru a evita temperaturile negative de afară, după ce au parcurs sute de kilometri pentru a părăsi iadul bombardamentelor din țara lor.

„Mario a mers 48 de ore fără să doarmă, pentru a transporta necesitățile de bază către refugiați sau pentru a-i conduce în localitățile din apropiere, unde oamenii îi pot primi în casele lor până când pleacă în alte locuri”, spune Ionela. „Odată ajunși acolo, le dau mâncare caldă, le oferă un pat…”, detaliază femeia, care insistă că „este trist să vezi imaginile la televizor, dar să le trăiești acolo… este foarte, foarte greu”.

Mario s-a înscris ca voluntar pentru ADRA-România (Agenția Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor), așa cum se poate citi pe vesta albastră care îi acoperă trupul și așa cum se vede în filmulețele pe care le-a trimis familiei sale.

Această organizație de sprijin pentru cei aflați la nevoie a făcut un uriaș pas înainte, pentru a activa ajutorul umanitar în fața invaziei ruse, iar Mario s-a alăturat operațiunii care încearcă pe cât de mult posibil să facă mai suportabilă situația refugiaților.

Să le aducă un zâmbet acestor oameni care fug de bombardamentele rușilor lăsând totul în urmă, părăsindu-și casele doar cu ceea ce pot duce în două mâini și nu știu nimic despre ce le rezervă viitorul. În același timp, în Castellon, mândri de tatăl lor, doi băieți trăiesc cu teamă, în așteptarea veștilor din „cealaltă” țară a lor.