Crăciunul comunist, amintirile unei românce din străinătate: Ne obligau să modificăm versurile colindelor
La 30 de ani de la răsturnarea dictaturii comuniste amintirea cozilor interminabile la magazinele alimentare deși galantarele erau aproape goale, la buteliile de aragaz, lipsa curentului electric și a apei calde, îndoctrinarea poporului și obligativitatea de a-l preaslăvi pe conducător încă din fragedă pruncie sunt încă vii și de neșters din memoria celor care au trăit acele momente.
Claudia Șerdan este o autoare și interpretă de muzică folk care în anul 1997 și-a luat chitara și a părăsit România unde se întoarce însă ori de câte ori are ocazia.
Recent, pe profilul ei de Facebook Claudia povestea sărbătoreau copiii români Crăciunul în comunism:
„Eram mititică. Nu că acum aș fi cu mult mai mare. Deși am mâncat bine de mică, avea mama grijă să ne hrănească bine și sănătos, nu m-am înălțat cine știe ce.
Eram cu vreo 40 de ani mai mică, cu câțiva zeci de centimetri și câteva zeci de kilograme. Era frig afară. De cele mai multe ori ningea când ne duceau cu colindul și plugușorul la sediul Partidului.
Ne obligau să schimbăm versurile acelui frumos colind:
Și colinda nu-i mai multă
Și colinda nu-i mai multă
Să trăiască cine ascultă
Să trăiască cine ascultă
Și colinda e cadou
Pentru al țării brav erou
Și colinda o cântam
Pentru al țării drag erou…
De atunci, ori de câte ori cânt sau ascult colindul, îmi amintesc de vremurile acelea când la sfârșit ne bucuram de câteva portocale, câte-o căciulă și un fular fabricate la Tricotex.”
