Muncitori români în Germania, 2.450 de euro chirie pentru două camere
Germanul Sascha Lübbe, autorul cărții „Ganz unten im System”, a documentat exploatarea muncitorilor migranți din Germania, dezvăluind condiții de muncă și de trai asemănătoare celor documentate de Günter Wallraff în urmă cu 40 de ani, informează fr.de.
La Frankfurt, Lübbe l-a întâlnit pe Fabiu, un muncitor român care lucrează de 9 ani pe șantierele germane, câștigând puțin și lucrând șase zile pe săptămână, deseori câte zece ore pe zi. „Cum trăiesc el și ceilalți?” este întrebarea centrală a cărții lui Lübbe.
Cert este că sunt migranți care plătesc 2450 de euro pe lună pentru un apartament cu două camere și sunt astfel constrânși să trăiască mai multe persoane într-o cameră, pentru a putea împărți cheltuielile.
Exploatarea muncitorilor migranți, o practică răspândită
Lübbe a identificat trei sectoare principale unde exploatarea este omniprezentă: construcțiile, industria cărnii și transporturile.
În construcții, se încalcă frecvent legea privind orele de muncă, lucrătorii muncind câte 10 ore pe zi și cinci ore suplimentare sâmbăta. Concediile nu sunt plătite, iar în caz de boală, muncitorii nu primesc salariu. Mulți dintre acești muncitori lucrează parțial la negru, fenomen facilitat de sistemul de subcontractare.
„Problema este acest sistem al subcontractelor, unde firmele generale externalizează lucrările către subfirme care au adesea legături cu crima organizată. Aceste mici firme sunt cele responsabile pentru încălcările legilor,” explică autorul german.
Exploatarea muncitorilor migranți este prezentă și în alte domenii, cum ar fi curățenia sau agricultura.
Soluții necesare
Sascha Lübbe subliniază necesitatea unor reforme politice pentru a combate exploatarea:
„Una dintre principalele probleme este sistemul de licitații publice, unde criteriul principal este oferta cea mai ieftină”, afirmă el.
În acest context, un proiect de lege la nivel federal propune ca licitațiile publice să fie atribuite doar firmelor care plătesc salarii conform contractelor colective de muncă.
De asemenea, el susține necesitatea introducerii unui drept de acțiune colectivă în dreptul muncii:
„Sindicatele ar putea acționa în justiție un angajator fără ca angajatul să fie implicat direct, ceea ce ar reduce semnificativ barierele pentru a iniția acțiuni legale,” explică autorul.
Nevoia urgentă de controale mai stricte
Măsurile de control insuficiente reprezintă un alt obstacol major. „Lipsa controalelor este un adevărat problemă. Controlul financiar al muncii la negru a fost criticat de mult timp pentru densitatea scăzută a controalelor,” spune Lübbe. În agricultură, de exemplu, doar 1,1% dintre ferme sunt controlate de autorități.