Român în Spania, viața grea pe care a ajuns să o ducă. „Vreau doar un loc de muncă”

Deși mulți români pleacă în străinătate cu speranța unui trai mai bun, realitatea de peste granițe este, în unele cazuri, departe de visul pe care îl aveau atunci când au părăsit țara.

Constantin, un român în vârstă de 50 de ani, trăiește de cinci ani pe străzile din Palma de Mallorca, într-o baracă improvizată la marginea cartierului Son Rossinyol, informează Ultima Hora. Povestea lui este una dureroasă, marcată de pierderi, abuzuri și o luptă zilnică pentru supraviețuire.

Ajuns în Spania în căutarea unui trai mai bun, după ce în România a lucrat într-o fabrică, Constantin locuiește acum sub o veche prelată albastră, înconjurat de câteva cărucioare de cumpărături și resturi de metale pe care le adună pentru a le vinde la fier vechi:

„Le duc ca să am ce mânca, dar abia reușesc să scot 30, uneori 50 de euro pe săptămână”, spune el.

Fost muncitor în construcții, Constantin încearcă acum să își refacă actele, după ce i-au fost furate:

„Am făcut plângere și sper să le recuperez, ca să pot pleca în Andaluzia să lucrez în agricultură”, povestește.

În ciuda vieții grele, evită adăposturile, simțindu-se mai în siguranță acolo unde se află. Totuși, experiențele trăite îl contrazic. A fost jefuit de mai multe ori de alți oameni fără adăpost și chiar i-a fost incendiată vechea baracă:

„Mai întâi fură și apoi dau foc”, spune cu amărăciune. Mai mult, și-a pierdut fratele, care a murit după ce a băut ceva primit de la necunoscuți: „A murit din cauza a ceva ce i-au dat și a băut”.

Constantin a fost și alungat de pe un teren pe care se stabilise anterior: „Au zis că era proprietate privată, dar nu cred că era adevărat”, afirmă.

De atunci, trăiește cu teamă și nu se desparte de puținele obiecte de valoare care i-au mai rămas. Cu toate acestea, preferă izolarea: „Aici nu mă deranjează nimeni”.

Refuzat de sistemul de asistență socială, Constantin nu mai cere decât un lucru: „Vreau doar un loc de muncă, să pot câștiga ceva bani și să găsesc o cameră”.

În spatele unei simple prelate, povestea lui Constantin reflectă realitatea dură a celor care, în lipsa sprijinului, ajung să trăiască la marginea invizibilă a societății.