fbpx
sâmbătă, 6 iunie 2020
Informația fără granițe


Români frumoși care te fac să-ți dorești să te întorci definitiv în țară și să lupți alături de ei

Scris de: Mihai Diaconu , înv Blog În evidență - marți, 4 februarie 2020 Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

E târziu, trecut de miezul nopții. Nu reușesc să adorm, așa că până mă ia somnul decid să arunc o privire pe Facebook, să văd ce mai e nou. Dintr-una într-alta dau peste o postare publicată pe Facebook de Ștefan Mandachi în care vorbește despre ceea ce s-a întâmplat în comuna Ditrău din județul Harghita unde doi bărbați originari din Sri Lanka au fost la un pas să fie expulzați de localnici pentru simplul fapt că sunt străini și pielea lor are altă culoare. Asta în contextul în care majoritatea localnicilor provin din familii ungurești, deci fac parte dintr-o minoritate etnică și în condițiile în care avem și noi milioane de români plecați la muncă în alte țări. Dar asta-i partea a doua și s-a discutat deja foarte mult pe această temă, de aceea nu va fi subiect și în aceste rânduri.

Mandachi face însă în postarea sa un discurs interesant și emoționant despre rasism și efectele sale negative. Am observat de asemenea că insistă mult pentru respectarea legilor și a drepturilor omului. Eu nu l-am urmărit prea mult pe băiatul ăsta de când a devenit viral cu metrul lui de autostradă, în primul rând pentru că n-am avut timp și în al doilea rând, trebuie să recunosc, mi s-a părut de la bun început un tip care caută să-și facă publicitate oarecum. Am apreciat foarte mult însă faptul că o face într-un mod nu numai foarte inteligent, original și îndrăzneț, ci și promovând în același timp anumite valori morale care, hai să fim serioși, în România ultimilor 30 de ani lipsesc cu desăvârșire. Citind postarea sa totuși mi-a trezit curiozitatea și am ajuns să caut mai multe informații despre el, să citesc mai multe postări de-ale sale, interviuri, articole din presă, etc.

Ștefan Mandachi – Antreprenor

Cred că majoritatea dintre voi știți deja cine este, dar pentru cine nu știe încă, vorbim despre antreprenorul sucevean care la ora 15:00 din data de 15 martie 2019 a inaugurat în mod simbolic primul metru de autostradă din Moldova, construit cu resurse proprii, ca formă de protest față de incapacitatea, incompetența și corupția tuturor guvernelor de după ‘89 în ce privește crearea de autostrăzi. Protestul #ȘîEu, cum a fost botezat atunci, a devenit cunoscut în toată Europa, fiind prezentat și de multe publicații străine, inclusiv BBC.

Ștefan Mandachi și primul metru de autostradă construit în Moldova

După ce m-am informat mai bine despre el, aproape că-mi vine să spun: „când cresc mare, vrea să fiu ca Mandachi”, cu toate că am impresia că e mai mic decât mine cu câțiva ani. Mai are el de lucru la modul său de exprimare, are momente când se exprimă ca un băiețaș de cartier necizelat, nu un afacerist milionar. Apoi mi-am amintit de Gigi Becali și am zis în sinea mea că atâta rău să fie.

Citind ce scria Mandachi în postarea sa pe Facebook, mi-am dat seama de asemenea că are ceva în comun cu ungurii din Ditrău și cu srilankezii. Mai exact, face parte dintr-o minoritate din România. Nu una etnică, ci o minoritate morală, un mic grup de oameni care emană prin toți porii bunul simț, corectitudinea și multe alte valori morale. Oameni care, într-o țară ca a noastră ce luptă de 30 de ani pentru a scăpa de corupție, incompetență derivată din nepotism, ignoranță și multe alte rele, te fac pur și simplu să te bucuri că există și îți dau o speranță pentru un viitor mai bun. Români care nu numai că merită apreciați și susținuți, dar trebuie clonați repede, cât mai mulți, câteva milioane, să ne salveze cât mai repede.

„Pentru mine, trista întâmplare îmi dă totuși un răspuns la VEȘNICA întrebare: De ce nu avem autostrăzi în România? Răspunsul era foarte simplu, dar eu nu-l vedeam. Acum însă, fără să ezit, știu răspunsul cu ochii închiși: NU AVEAM AUTOSTRĂZI DIN CAUZA LIPSEI DE EDUCAȚIE!

Lipsa de educație este rădăcina tuturor relelor din țara asta. Lipsa de educație a dus la situația Ditrău. Lipsa de educație ne-a făcut să-i alegem pe cei pe care i-am ales. Lipsa de educație ne face să ne p**ăm pe colac la mall. Scurt. Până nu se face din EDUCAȚIE O POLITICĂ DE STAT, o urgență capitală, o prioritate națională, lucrurile o să se schimbe cu viteza cu care s-au schimbat până acum”, a tras concluzia, în final, tânărul antreprenor.

Ștefan Mandachi. Foto: adevarul.ro

Marian Godină – Polițist

Un alt român demn de luat drept exemplu cred că este polițistul Marian Godină. Bănuiesc că-l știți cu toții foarte bine și, la fel ca Mandachi, pare să urmeze în viață niște principii morale înalte pe care le promovează și el cât de bine poate, fără să accepte compromisuri. Cel puțin așa se vede din afară, dar sunt sigur că dacă în interior lucrurile stăteau altfel am fi aflat până acum, la câte persoane a criticat și denunțat în mod public, de la colegi din poliție (unii fiind chiar șefi pe acolo) până la Carmen Dan, fostul ministru al Afacerilor Interne, când încă se afla în funcție. Eu zic să tot avem polițiști ca el și să ajungă și undeva la conducerea instituției într-o bună zi, poate mai schimbă ceva.

Cea mai recentă „ispravă” a sa, ca să dau un exemplu concret și simplu din activitatea lui civică, este cea în care a sunat la 112 pentru a cere ajutor, fiind amenințat în afara serviciului de un individ cu un cuțit și cu spray paralizant, dar colegii săi nu s-au sinchisit să se grăbească prea tare și au ajuns abia după 15 minute. Credeți că a tăcut din gură și a ascuns incompetența polițistului care a răspuns la apel? Nu, chiar deloc, ci a făcut public totul pe blogul său fără nicio ezitare.

„După maxim două minute, așteptam să aud deja sirena mașinii de poliție, mai ales că magazinul e unul foarte mare și destul de aproape de secția arondată. Nimic…”, scrie, dezamăgit, Marian Godină pe blogul său personal.

„L-am întrebat (pe polițistul odată ajuns la apel – n.r.) cum e posibil să vină după 15 minute când e vorba de o persoană care, în parcarea unui magazin aglomerat, amenință cu un cuțit. Cum e posibil să vină fără sirene și girofar. Răspunsul m-a dat pe spate. Fiți atenți aici, omul a zis că nu merge cu sirene ca să nu atragă atenția presei. Repet: «nu mergem cu sirene să ne audă presa.» Apoi mi-a spus să las impresiile”, a spus Godină despre colegul său polițist.

Marian Godină, polițist

Cătălin Gabriel Cîrstoveanu – Medic

Cred că foarte puțini au auzit în schimb de doctorul Cătălin Cîrstoveanu, de la spitalul Marie Curie. Eu l-am văzut întâmplător de curând într-o emisiune la TV și nu-mi venea să cred ce-mi văd ochii și îmi aud urechile: un doctor, în România, care nu numai că nu ia șpagă pentru a-și face profesia cu demnitate, nu numai că îi condamnă pe medicii „care condiționează actul medical de un plic cu bani” și spune că trebuie să dispară din sistem, dar a și construit, din eforturi proprii și cu bani proveniți numai din donații, nu de la stat, secția de Terapie Intensivă Nou Născuți de la spitalul Marie Curie din București. Secție pe care apoi a și dotat-o foarte bine, atât de bine încât acum este considerată cea mai modernă din sud-estul Europei. Și apoi a modernizat-o și pe cea de la Spitalul Județean de Urgență din Constanța.

Cîrstoveanu este numit „Îngerul Copiilor” fiindcă de-a lungul anilor a salvat viețile a peste 300 de copii, mergând în străinătate cu ei pentru a le asigura un tratament cum se cuvine deoarece în România nu era posibil să-l primească până când a înființat el acea secție. Nu vă mai spun ce pregătire are și cât este de lăudat de presa străină acest medic român și nu vreau să exagerez, cu siguranță mai sunt și alți medici la fel de devotați precum el, care am înțeles din presă că petrece mai mult timp la muncă decât cu familia lui, totul pentru a salva viețile copiilor bolnavi. Dar el este unul dintre puținii care sunt promovați de presa din România.

Medicul Cătălin Cîrstoveanu

Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu (#NoiFacemUnSpital)

Și că tot vorbim de medici și de spitale, ați văzut ce-au combinat fetele alea două de la asociația „Dăruiește Viața”?! Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu au făcut practic în patru ani ceea ce n-a reușit niciun guvern să facă în 30 de ani: un spital. Bine, încă nu e gata, mai au de lucru la el, dar mult nu mai are și va deveni Primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România. Prin campania lor, #NoiFacemUnSpital Oana și Carmen au reușit să mobilizeze peste 250.000 de români care donează lunar prin SMS  la 8844 cu textul SPITAL câte 2 euro, plus 1.700 de companii, unele care au donat și milioane de euro acestei frumoase inițiative. 

Dacă de la Revoluție încoace am fi avut la Ministerul Sănătății miniștri cu valori morale și ambiție măcar pe jumătate cât una din cele două femei sau doctorul Cîrstoveanu, în România probabil s-ar fi construit 10 spitale, nu unul singur. La fel cum probabil s-ar fi construit și zece autostrăzi, dacă la Ministerul Transporturilor l-am fi avut pe Mandachi.

Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu – #NoiFacemUnSpital

Vlad Voiculescu și Melania Medeleanu – MagiCamp și MagicHome

Din același spectru al binefacerii în sectorul oncologiei pediatrice face parte de asemenea politicianul (da, am scris bine, nu vă mirați așa că există și politicieni cu valori morale de nivel înalt) și economistul Vlad Voiculescu, cel care a fost ministrul Sănătății din mai 2016 până în ianuarie 2017 în guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș. Nu vreau să pară că-i fac publicitate, mai ales că anul acesta am înțeles că va candida și la primăria capitalei, dar omul acesta a construit totuși, împreună cu jurnalista Melania Medeleanu, una dintre cele mai frumoase tabere de copii din România. Tabăra, care se numește Magicamp, nu este făcută însă pentru toți copiii, ci doar pentru cei care luptă cu cancerul, iar în fiecare an zeci de copii bolnavi din România au posibilitatea de a merge în acest loc magic unde se pot juca și ei ca niște copii normali: zboară cu tiroliana, trag cu arcul, călăresc, pictează, cântă și toate astea în timp ce sunt asistați de pediatri, oncologi, psihologi și voluntari.

MagiCamp. Foto: magicamp.ro

Magicamp a fost înființată în iunie 2013 și se întinde pe un deal din comuna Brăneşti, unde Vlad se juca în copilărie. În urmă cu câţiva ani, acesta a cumpărat terenul împreună cu tatăl său și prin intermediul fondurilor obținute din donații, a construit alături de fosta prezentatoare de știri Melania Medeleanu această frumoasă tabără care se extinde tot mai mult în fiecare an.

„Aici mă simt… Copil în firea mea. Copil sănătos. Aici toți suntem egali. Din toate punctele de vedere. Așa cred eu”, spunea Raul în acest reportaj făcut de PRO TV în 2014.

De menționat că la acea vreme Voiculescu avea 30 de ani și probabil nici nu se gândea la o carieră politică, abia în 2018 s-a înscris în partidul lui Cioloș.

Ulterior, cei doi frumoși oameni au înființat și MagicHome, tot pentru a veni în ajutorul familiilor cu copii bolnavi de cancer. Este vorba despre un proiect care oferă acestor familii locuri de dormit, toate facilitățile necesare unei case (băi, mașini de spălat, etc.) bucătărie în care să poată găti „ca acasă”, locuri de joacă în interior şi în curte, servicii de suport non-clinic precum terapie prin artă şi suport psihologic. Iar aceste locuri sunt amenajate în apropierea spitalelor oncologice din marile orașe, precum București, Cluj și un apartament chiar și la Viena, în Austria, aproape de spitalul de copii Sf. Ana şi AKH Viena.

Fostul ministru al Sănătății este totodată și iniţiatorul „Reţelei Citostaticelor” care ajută cu medicamente bolnavii din România. Era o perioadă în care medicamente esenţiale bolnavilor de cancer erau de negăsit în farmacii, iar sute de voluntari din toată Europa s-au mobilizat sub coordonarea sa pentru a aduce gratuit în România citostaticele necesare bolnavilor. Toată povestea a devenit apoi subiectul unui film documentar și inițiativa  lui Voiculescu a reuşit de asemenea să stimuleze legislaţia în domeniul monitorizării citostaticelor esenţiale.

Vlad Voiculescu și Melania Medeleanu – MagiCamp

Valeriu Nicolae – jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului

Acum vă rog să citiți următoarele rânduri publicate de Institutul Cultural Român pe site-ul său: „Valeriu Nicolae, jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului, va participa la cea de-a XVIII-a ediție a festivalului literar „I dialoghi di Trani” din Italia, cu sprijinul Accademia di Romania. Desfășurat în perioada 17-22 septembrie 2019 în Puglia, la Trani și în localitățile limitrofe, festivalul include dezbateri, prelegeri și prezentări de carte, tema ediției din acest an fiind Responsabilitatea.”

Ghiciți acum din care minoritate etnică face parte acest Valeriu Nicolae, dacă nu știți deja cine este.

Maghiară?! Nu, vă spun doar că este născut la Caransebeș, județul Caraș-Severin, nu sunt foarte mulți unguri în zona aia. Să fie de origine sârbă oare?! Nici. Am verificat și nu e asta. Dacă-l cauți pe Google însă găsești o pagină pe Wikipedia în limba norvegiană despre el deși (culmea) pe Wikipedia în limba română nu găsesc nicio pagină dedicată lui. Putem să tragem așadar concluzia că e de origine norvegiană.

Ei bine, nici varianta asta nu e valabilă. Valeriu Nicolae este de fapt un român de etnie romă și, printre altele, în 2012 a obținut premiul UNICEF, în 2013 Parlamentul European i-a conferit titlul de Cetățean European al Anului, iar în 2018 a primit Premiul Onorific World Children’s Prize, acordat de regina Suediei. Timpul și spațiul nu-mi permit din păcate să vă mai relatez și câte cărți a scris, ce pregătire are sau ce a lucrat la IBM în SUA și Canada, sper să faceți și voi un efort să căutați mai multe informații și să descoperiți mai multe atât despre el, cât și despre celelalte persoane menționate în acest articol. Trebuie să evidențiez în schimb cât de mult luptă să ajute copiii de etnie romă să evolueze și să scape din „închisoarea” asta a indiferenței și a izolării în care mulți dintre noi îi închidem pentru simplul fapt că strămoșii lor n-au avut la fel de mult noroc ca noi sau au luat decizii mai puțin bune de-a lungul timpului. 

Copii de etnie romă din cartierul Ferentari, Bucureși, pentru care Valeriu Nicolae și mai mulți voluntari îi ajută să învețe mai bine la școală

Dacă stăm să ne gândim mai bine, exact asta fac și mulți italieni, englezi, francezi, spanioli cu noi, românii din străinătate. Și asta facem și noi în România cu srilankezii, vietnamezii, ungurii și mai ales romii la rândul nostru. Dar e întotdeauna mai ușor să vezi paiul din ochiul celuilalt și să nu observi bârna din ochiul tău, cum spune pilda. Valeriu Nicolae încearcă prin munca sa voluntară și prin cărțile sau articolele sale jurnalistice, pline de umor dealtfel, nu numai să ne deschidă ochii în această privință, ci și să le deschidă ochii copiilor care provin din familiile rom, în așa fel încât să nu repete și ei aceleași greșeli pe care le-au făcut părinții lor. În concluzie, un alt om demn de luat ca exemplu și de la care am avea o mulțime de lucruri bune de învățat foarte mulți dintre noi sau alături de care am putea munci cot la cot pentru o Românie mai bună și mai frumoasă.

„Noi facem chestia asta din 2007, dar din 2012 avem și un grup foarte mare de voluntari, suntem câteva sute de oameni și facem o grămadă de lucruri, rezolvăm chestii de la șampon de păduchi, la operații pe inimă, de la mașină de spălat până la tampoane și detergent. Tot timpul casa mea e plină de haine, de pantofi, fiind atât de mulți copii. Pe parcursul anilor au fost mult peste 800 de copii. La momentul ăsta sunt peste 100 de copii. Regulat vin peste 50 de copii. Pe lângă ei mai vin vreo 60-70 de copii din când în când, mai sar câte o săptămână. Si mai sunt între 20 și 35 de copii mici care vin în fiecare sâmbătă”,  a explicat Valeriu Nicolae despre activitatea programului creat de el.

Valeriu Nicolae (mijloc-dreapta) și Regina Silvia a Suediei (mijloc-stânga) alături de doi copii de etnie romă la înmânarea distincției World’s Children’s Prize

Părintele Dan Damaschin

Colega mea, Daniela Stoica, este originară din Iași și nu de puține ori mi-a vorbit despre preotul Dan Damaschin de acolo despre care vă spun doar atât: anul trecut, de Paște, a ajutat peste 4.000 de copii din familii nevoiașe și a lucrat luni întregi înainte de asta pentru a-i găsi pe acești copii, a creat un registru online cu toate aceste familii, apoi a organizat o campanie de ajutorare prin care oamenii din țară și din străinătate să poată dona încălțăminte, haine, scutece și tot ce poate fi de folos unui copil care nu are parte nici de strictul necesar.

Unii dintre cei 4.000 de copii nevoiași ajutați de donațiile adunate de părintele Damaschin. Foto: libertatea.ro

„Gata, a dat bunul Dumnezeu și am dat totul, am terminat toată marfa, ne-au copleșit oamenii cu bunătatea lor. A fost foarte multă muncă de teren, în care am inventariat familiile cu mari probleme, cu mulți copii, dar cel mai mult ne-a impresionat varietatea celor care au donat”, a spus la încheierea campaniei preotul Dan Damaschin.

Preotul Damaschin cărând un sac cu mere donat de oameni. Foto: libertatea.ro

Mai mult, preotul ieșean a convins și un grup de medici stomatologi să facă voluntariat și au mers cu el prin satele din județ unde au oferit consultații gratuite micuților care provin din familii nevoiașe.

Un copil din cei 4.000 ajutați care beneficiază de o consultație gratuită la stomatolog. Foto: libertatea.ro

Planurile preotului de a ajuta copiii nu s-au oprit acolo, în cursul verii i-a dus pe copii și în tabăra de vară, la mare, iar în curând am înțeles că va amenaja și o clădire care să funcționeze ca un centru de meditații și activități pentru copiii nevoiași din Iași. La toate acestea aș mai adăuga doar că eu nu sunt o persoană credincioasă de felul meu, deși am fost cândva, dar când văd că avem preoți precum părintele Damaschin parcă încep să mai recapăt puțin din credință.

Preotul Dan Damaschin din Iași. Foto: libertatea.ro

Concluzie

După ore întregi de citit despre acești români frumoși despre care suntem obișnuiți să aflăm doar din cărți biografice sau să vedem doar în filme, deși ei sunt activi în prezent și fac lucruri minunate, îmi vine pur și simplu să-mi trag mânecile în sus și să trec și eu la treabă alături de ei. Se pune mereu problema că Guvernul României trebuie să facă neapărat ceva pentru a-i aduce pe românii din străinătate înapoi acasă și asta pe bună dreptate, zic eu. Nu putem să ne întoarcem, să ne creștem copiii într-o țară fără spitale, fără școli, fără autostrăzi și fără protecție. Dar nici ei nu vor schimba nimic până nu ne-ntoarcem în țară și începem să facem presiuni asupra lor sau începem să facem și noi ceva pentru a aduce o schimbare, măcar la nivel de mentalitate, fiindcă majoritatea celor care au rămas în țară se pare că se complac în aceeași situație în care se regăsesc de 30 de ani de zile. Și în afară de o mână de oameni, precum cei prezentați mai sus, care nu numai că vor o schimbare în bine, ci chiar o crează, nu prea are cine să schimbe ceva în România noastră. Dacă în 1989 românii care au ieșit în stradă ar fi așteptat în schimb din comoditatea casei lor să ne redea libertatea Ceaușescu și acoliții săi din PCR, astăzi probabil i-am ține de urât Belarusului, care a rămas singurul stat din Europa aflat încă sub dictatură comunistă.

România are nevoie de cel puțin câteva mii, dacă nu sute de mii sau milioane de Mandachi, Godină, Cîrstoveanu, Gheorghiu, Uscatu, Voiculescu, Medeleanu, Damaschin, Nicolae și alții ca ei despre care sperăm să auzim cât mai curând. Și nu trebuie să fie toți doctori, antreprenori, polițiști, politiceni, jurnaliști sau preoți, ci doar să aibă valori morale ca ale celor enumerați mai sus și dorința de a schimba ceva în bine, de a crea un viitor mai bun. Restul vine de la sine.

„Viitorul este suma pașilor pe care îi faci, inclusiv a celor mici, ignorați sau luați în râs.” – Henri Coandă

Nota redacției: După publicarea acestui articol, ne-au fost semnalate și alte persoane demne de adăugat în această listă, cum ar fi, de exemplu, Bogdan Tănasă de la Casa Share, dar și alții. Pentru a nu face acest articol prea lung și greu de citit, am decis să revenim pe viitor cu alte articole asemănătoare prin care să prezentăm și alți români buni și frumoși care prin tot ceea ce fac și ceea ce sunt contribuie la un viitor mai bun pentru România și pentru românii noștri.

Mai multe detalii despre ce fac acești români frumoși prezentați în acest articol:

Trimite acest articol și prietenilor tăi

Trimite acest articol și prietenilor tăi