sâmbătă, 10 decembrie 2022
Informația fără granițe


Români plecați la muncă în Spania, exploatați de o familie de conaționali. Patru persoane condamnate la 56 de ani de închisoare

Scris de: Mircea Iordache , înv Articole corelate Din diaspora Știri - vineri, 9 septembrie 2022 Etichete: , , , ,

Fiecare dintre cei patru membri ai unei familii de români stabilită în localitatea spaniolă Sanlúcar la Mayor (Sevilla), formată dintr-un cuplu căsătorit și doi fii majori, a fost condamnat de Secția a III-a a Tribunalului Provincial din Sevilla (comunitatea autonomă Andaluzia) la 56 de ani și 12 zile de închisoare pentru infracțiuni de trafic de persoane și exploatare prin muncă a zece dintre conaționalii lor, incluzând o minoră însărcinată și fratele ei, ambii cu retard mintal uşor până la moderat. Românii veniți la muncă s-au trezit „înghesuiți într-o clădire care nu avea curent sau apă și fără să primească niciun salariu pentru munca pe care o făceau, acesta fiind reținut de inculpați în contul unei datorii contractate de aceștia pentru că le-ar fi plătit călătoria din România”, relatează publicația ABC.

Judecata

În sentință, Înalta Curte de Justiție din Andaluzia i-a condamnat pe fiecare dintre cei patru inculpați la 40 de ani și opt zile de închisoare pentru opt infracțiuni de trafic de persoane, la care se adaugă alți 16 ani și patru zile de închisoare pentru două infracțiuni de trafic de persoane agravate de infracțiunea de exploatare prin muncă.

Pentru infracțiunile lor, cei patru inculpați au fost acuzați vineri, 9 septembrie, de către Secția pentru Imigrări și Trafic de Persoane din cadrul Parchetului Provincial din Sevilla. Totuși, instanța a stabilit limita maximă de executare efectivă a pedepsei la 20 de ani de închisoare, în conformitate cu prevederile articolului 76 din Codul Penal spaniol.

Ambele infracțiuni agravate au fost cele săvârșite de inculpați asupra victimei minore și fratelui acesteia, întrucât „nu există nicio îndoială că circumstanțele personale ale ambilor frați (minor, deficiență mintală, sarcină) afectează vulnerabilitatea acestora în ceea ce privește munca la care au fost supuși, inculpaţii utilizând aceleaşi mijloace înşelătoare şi coercitive ca la restul părţilor vătămate”.

În plus, Secția a III-a a impus o interdicție de 15 ani a comunicării și a apropierii la mai mult de 300 de metri de victime, pe care trebuie să le despăgubească în solidar cu suma totală de 100.000 de euro pentru prejudiciul moral cauzat.

Despăgubirile au fost acordate datorită faptului că în ​​speța respectivă „există o situație de neliniște, umilire și impact emoțional asupra victimelor din cauza atitudinilor vădit degradante, umilitoare și jignitoare repetate, pe care acestea au fost nevoite să le suporte și care își are originea în acțiunile rău intenționate ale acuzaților”.

„Așadar, nu este vorba despre reacția la o acțiune izolată, ci la o acțiune menținută de-a lungul timpului și generată de inculpați, al cărei scop a fost o exploatare infamă a oamenilor cu desconsiderare totală a valorilor primare”, s-a subliniat în sentința care nu este definitivă și împotriva căreia se poate depune recurs la Camera Civilă și Penală a Curții Superioare de Justiție din Andaluzia (TSJA).

Cronologia evenimentelor

Curtea a considerat ca fapt dovedit că, de la o dată nedeterminată, cei patru inculpați au fost dedicați primirii compatrioților români în casele pe care le ocupaseră anterior și angajării lor în scopul de a lucra în fermele agricole de pe teritoriul național. Astfel, capul familiei a fost ajutat de soția sa în sarcini de îndrumare și control, precum și de către fiii săi care au colaborat la transferurile și custodia acestor persoane.

Era luna februarie a anului 2020, când victimele au decis să călătorească din țara lor de origine în Spania, în speranța unui loc de muncă și a unei locuințe „decente” care fuseseră promise de o persoană neacuzată în acest dosar și care, „departe de a respecta prevederile menționate în ofertă”, i-a găzduit într-o casă din provincia Zamora (comunitatea autonomă Castilia și Leon) care, potrivit uneia dintre victime, avea condiții insalubre.

Românii veniți la muncă s-au trezit în acest fel „înghesuiți într-o clădire care nu avea curent sau apă și fără să primească niciun salariu pentru munca pe care o făceau, acesta fiind reținut de inculpați în contul unei datorii contractate de aceștia pentru că le-ar fi plătit călătoria din România”.

Fără apă și curent electric

Capul familiei de inculpați știa foarte bine condițiile precare în care trăiau conaționalii săi, dar a profitat de situația „de vulnerabilitate și dezrădăcinare în care victimele s-au aflat din cauza necunoașterii limbii spaniole, lipsei de economii și excluderii din mediul lor social”. El le-a oferit posibilitatea de a-i muta la Sevilla, „promițându-le un loc de muncă în domeniul agricol, bine plătit, întrucât le-a spus că vor primi 25 de euro pe sacul de cartofi recoltați și că vor avea o cazare decentă”.

Atrași de condițiile oferite de inculpat și crezând că așa vor sta lucrurile, muncitorii au acceptat oferta, fiind ridicați din Zamora în perioada aprilie-mai 2020 de inculpați, care i-au dus cu autovehiculele în localitatea Sanlúcar la Mayor, unde au fost cazați toți zece într-o cameră de la ultimul etaj al unei case, unde aveau doar cinci saltele aruncate pe podea.

„Le lipseau energia electrică și apa, condițiile de igienă și confort minim pe care trebuiau să le suporte fiind foarte precare”, a precizat instanța. De asemenea, odată ajunși la Sanlúcar la Mayor, unul dintre suspecți le-a cerut documentele personale, invocând necesitatea procesării actelor pentru a le putea regulariza situația de angajare în Spania, serviciu pentru care fiecare trebuia să plătească alți 530 de euro, pe care capul familiei de inculpați „i-ar fi oprit din ceea ce a primit din munca lor efectuată la câmp”.

Totuși „nu a existat nicio documentație pentru a le gestiona banii primiți, datoria a fost menținută, ba chiar a crescut cu presupusa datorie apărută în urma tranportului lor din Zamora în Sanlúcar la Mayor, plată pentru individul care nu a fost urmărit penal. Poliția Națională și Garda Civilă au arestat inițial opt persoane, dar doar patru au fost trimise în judecată.

Interzicerea comunicării cu exteriorul

De asemenea, Tribunalul din Sevilla a considerat fapt dovedit că unul dintre inculpați „le-a ordonat să predea telefoanele mobile sau le-a scos cartela, împiedicându-i astfel să comunice cu exteriorul”.

În acest punct, instanța a reținut faptul că, în lunile în care locuiau cu inculpații, muncitorii au fost transportați de la o fermă la alta de către aceștia, unul dintre ei indicând „ca fiecare să își asume o plată de cinci euro pentru fiecare zi, în contul benzinei consumate”, datorie majorată cu alte cheltuieli, precum hrana, tutunul sau cheltuielile făcute la atelierul de reparații auto, cauzate de avariile vehiculului.

Țipete și insulte

Când ajungeau la ferma unde trebuiau să lucreze, liderul inculpaților dădea ordinele de muncă, ajutat în sarcinile de control și supraveghere de către soția și fiii săi. I se părea normal să țipe la muncitori, obligându-i să lucreze mai mult și mai repede și jignindu-i cu apelative gen „proști, porci”, la care se adăuga și faptul că au pus-o la muncă pe minora care era însărcinată, chiar și atunci când sarcina acesteia era deja foarte avansată.

Fără a primi efectiv vreun salariu, maximul de numerar pe care îl primeau victimele era de 15 – 20 de euro pe săptămână, bani cu care trebuiau să-și procure alimente, deși au fost câteva săptămâni în care n-au primit nimic. Uneori, au fost nevoiți „să caute mâncare în containerele de gunoi”, spune instanța, adăugând că, în orice caz, victimele „nu puteau părăsi locuința dacă nu erau însoțite de un membru al clanului familiei”.

Urmare a situației respective, victimele nu au putut economisi nimic, astfel încât datoria lor era mereu în creștere, iar atunci când au cerut să li se permită întoarcerea în România, capul familiei le-a răspuns că atât timp cât nu își achită datoria, nu pot pleca.

Instanța a arătat că această situație a persistat până în decembrie 2020, când după ce au reușit să ocupe un al doilea imobil în Sanlúcar la Mayor, inculpații și-au împărțit compatrioții între cele două proprietăți pentru a continua să-și exploateze victimele, dar condițiile de igienă ale celei de-a doua case erau deficitare condițiilor primei case.

Sentința dată a subliniat faptul că inculpații „au impus aceste condiții victimelor lor, abuzând de situația lor economică precară, de resursele lor intelectuale limitate, de necunoașterea limbii spaniole și de retragerea actelor de identitate, fără ca aceștia să aibă vreo altă modalitate de a își asigura întreținerea sau de a-și acoperi necesitățile esenţiale”. Victimele au fost obligate să lucreze în continuare în condiţiile impuse de inculpaţi.

După primirea unei sesizări primite în data de 23 decembrie 2020 la Brigada de Imigrări și Frontiere a Postului de Poliție din Sevilla, s-a verificat situația celor zece persoane exploatate. Au fost efectuate descinderi și percheziții cu autorizație judiciară în cele două locuințe menționate anterior, astfel încât s-a procedat la eliberarea victimelor și arestarea celor patru inculpați grație unei operațiuni comune desfășurate de Politia Naționala și Garda Civilă.

Promisiuni

Instanța a considerat că varianta dată de părțile vătămate, prin mărturii pre-constituite, „coincide substanțial cu modul de acțiune al inculpatului, denunțat și investigat anterior, existând diferite elemente coroborante care susțin și permit acordarea unei credibilități totale mărturiei incriminatoare a victimelor”, cum ar fi declarațiile diferiților agenți de poliție, rezultatul descinderilor și perchezițiilor în ambele locuințe sau declarațiile testimoniale în sine a fiecăreia dintre victime, care „constituie un element important de confirmare a veridicității a ceea ce a fost spus de ceilalți”.

„Mărturiile victimelor dovedesc realitatea dezrădăcinării suferite prin înșelăciune, în așteptarea unui loc de muncă și a unei îmbunătățiri a nivelului de trai, care le-a determinat decizia de a părăsi, în primul rând, țara lor de origine și, mai târziu, în fața dezamăgirii suferite de tratamentul și exploatarea răpitorului inițial, de a schimba orașele în speranța unor promisiuni noi și înșelătoare de muncă, salariu și condiții mai bune de cazare”, subliniază instanța, care accentuează că aceste „promisiuni” au fost făcute de liderul inculpaților „în complicitate” cu soția și copiii săi și „cu cunoașterea situației de vulnerabilitate și nevoie” a celor afectați.

„De aceste împrejurări au profitat inculpații pentru a-i ademeni pe domeniile lor, în scopul exploatării lor prin muncă și prin impunerea de datorii”, explică sentința finală care impune suplimentar inculpaților sancțiunea de descalificare specială pentru orice profesie, meserie sau activitate, remunerată sau nu, care implică contactul regulat și direct cu persoane minore pentru o perioadă mai mare de șase ani și o zi mai lungă decât durata de detenție impusă.

Trimite acest articol și prietenilor tăi