Românii din străinătate: Condițiile de muncă și de formare profesională în Uniunea Europeană
Toţi cetăţenii UE au dreptul de a lucra într-un alt stat membru, la fel ca şi cetăţenii ţării repective, în aceleaşi condiţii şi fără să fie nevoiţi să obţină un permis de muncă.
Pentru angajarea cetăţenilor resortisanţi ai unui alt stat membru nu se aplică niciun fel de restricţii (cantitative sau discriminatorii), se specifică pe siteul oficial al Uniunii Europene.
Excepţii:
- Competenţe lingvistice – autorităţile pot cere candidaţilor din alte state membre să demonstreze că deţin cunoştinţele de limbă necesare pentru ocuparea postului respectiv, în limite rezonabile şi în măsura în care sunt necesare pentru a desfăşura acea activitate. Însă angajatorii nu le pot cere să dovedească acest lucru printr-un anumit tip de certificat.
- Noile state membre – pe durata perioadei de tranziţie, accesul lucrătorilor din noile state membre la piaţa muncii din UE poate fi restricţionat.
Condiţii de lucru
Cetăţenii UE care lucrează într-un alt stat membru trebuie să fie trataţi la fel ca şi cetăţenii ţării respective în ceea ce priveşte:
- condiţiile de muncă (ex. remunerare, demitere, reintegrare profesională)
- accesul la formare profesională.
Avantaje sociale şi fiscale
Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă care sunt resortisanţi ai unui alt stat membru au acces la prestaţii în bani destinate să ajute această categorie de cetăţeni numai în măsura în care aceştia au o legătură justificată cu piaţa de muncă locală (ex. se află, de ceva vreme, în căutarea unui loc de muncă în ţara respectivă).
Lucrătorii din alte ţări ale UE au dreptul de a beneficia de aceleaşi avantaje sociale şi fiscale ca şi cetăţenii ţării gazdă ( reduceri la transportul public pentru familiile cu mulţi copii, alocaţii pentru creşterea copilului, ajutoare pentru asigurarea nivelului minim de subzistenţă).
Lucrătorii transfrontalieri (persoanele care lucrează într-o altă ţară şi care revin acasă cel puţin o dată pe săptămână) beneficiază de aceleaşi avantaje ca şi lucrătorii originari din ţara respectivă. Deşi Curtea de Justiţie a UE a hotărât că în cazul lucrătorilor transfrontalieri nu se pot aplica cerinţe legate de dreptul de şedere, aceştia se confruntă uneori cu anumite probleme atunci când cer să le fie acordate avantaje sociale, care rămân legate de locul de şedere.