fbpx
luni, 26 octombrie 2020
Informația fără granițe


Spaniolă care a emigrat în România: „Sunt mândră de tinerii studenți români. Au un scop comun, să facă țara să avanseze”

Scris de: Mihai Diaconu , înv Din România Știri - joi, 16 iulie 2020 Etichete: , ,

Scrisoare trimisă de către o spaniolă care lucrează în România către publicația ABC din Spania:

„În urmă cu câteva zile am citit în ziarul ABC o mărturie a unui spaniol rezident în Norvegia, în care lăuda virtuțile societății locale. Poate că, în calitate de cetățeni ai Europei de Sud, avem tendința de a privi spre nord și de a ne gândi la avantajul pe care nordicii îl obțin din a face țările respective să funcționeze. În ochii unui spaniol, s-ar putea spune că societățile de acolo sunt mai civilizate sau mai respectuoase decât ale noastre. Acest articol subliniază capacitatea norvegienilor de a merge împreună în aceeași direcție: luptă pentru un scop comun și toți contribuie puțin. Și sunt în totalitate de acord cu autorul, când acesta afirmă că în Spania ceea ce ne lipsește este capacitatea de a contribui cu toții.

- Continuarea articolului după publicitate -

Nu este necesar să mergeți în țările din nordul Europei pentru a găsi exemple de societăți care aspiră să se îmbunătățească sub toate aspectele. Din luna noiembrie a anului trecut trăiesc în România unde, după ce am devenit șomeră, m-am angajat la o companie de conformitate (compania pentru care am lucrat înainte și-a închis sediul din Madrid).

După cum se știe deja, aceasta este una dintre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor provocări și obstacole pe care Europa de Est trebuie să le înfrunte încă, mentalitatea tinerilor români cu studii universitare este demnă de atenție.

Spre deosebire de ceea ce am putut observa în Spania, unde, din păcate, mulți tineri acordă mai multă importanță distracției decât muncii (în loc să încerce să le combine pe amândouă), românii știu foarte bine că pentru a atinge un anume scop în viață trebuie să depună efort. M-aș încumeta să spun că nivelul de maturitate al tinerilor români este mai ridicat decât cel al spaniolilor. Un bun prieten român, în vârstă de 24 de ani, mi-a spus că mentalitatea comunistă este prezentă încă în generațiile bunicilor săi și până la dispariția acelei generații (oricât de dur ar suna), țara nu va putea realiza reformele necesare.

Din fericire, în Spania nu avem această problemă cu vârstnicii noștri. Cu toate acestea, cred că avem o problemă (și una foarte mare) cu generațiile mai tinere, care au fost educate în sensul de „merge orice” și care sunt obișnuite să ceară drepturi, dar nu să-și asume responsabilități. Această problemă, care ar putea fi rezumată în infantilizarea societății spaniole, se agravează atunci când apare o criză de calibrul acestei pandemii.

Aud mulți oameni că se plâng de politicieni, când aceștia sunt pur și simplu reflecția societății noastre. Am permis celor care ne guvernează să le lipsească nu numai profesionalismul, ci și valorile: clasa noastră politică este ghidată de ambiție, minciună și egoism.

Tocmai acest egoism a invadat mulți dintre tinerii noștri, care au grijă de interesele lor, fără a-și face griji deloc în ceea ce privește persoana de alături, în timp ce pretind că sunt apărătorii drepturilor omului.

Alături de această criză de sănătate, în care mii de oameni au murit și alte mii de oameni s-au îmbolnăvit (iar unii se confruntă cu consecințe grave), se află în curs de evoluție ceea ce cu siguranță va fi cea mai grea criză economică de până acum în democrație. Cei care vor rămâne pe drumuri nu vor mai fi mii, ci milioane (ceva ce vom începe să vedem, mai clar, în această toamnă, când vom cădea precum frunzele copacilor).

Desigur, am văzut exemple de solidaritate pe perioada acestei pandemii și nu toți tinerii se gândesc doar la petrecere. Dar ceea ce a devenit clar, de asemenea, este și lipsa de disciplină și conștiință care există în societatea noastră: nu suntem în stare să ne sacrificăm. Obișnuiți să trăim prea bine (în multe cazuri, fără a fi conștienți de acest lucru), nu dorim să ni se vorbească despre eforturi. Se pare că, după atâția ani de bunăstare (cu plusurile și minusurile sale), populația spaniolă a uitat ce înseamnă conceptul de tenacitate și, ce este mai rău, cel al unității.

Lăsăm clasa politică să ne exploateze diferențele în beneficiul propriu, ceea ce duce la o polarizare socială din ce în ce mai mare. Este clar că cel puțin prima parte a secolului XX nu va fi cel mai bun moment al Occidentului, un timp și un loc dominat de mișcările populiste. În urma cursului natural al istoriei, imperiile apar și dispar, iar acum asistăm la declinul societăților occidentale.

Luând exemplul românilor, sunt mândră să văd cum tinerii lor studenți au un scop comun: să facă țara să avanseze. Poate a venit momentul ca noi, spaniolii, să ne maturizăm ca societate, să ne asumăm responsabilități și să le cerem și să înțelegem că, la fel ca toate generațiile ce ne-au precedat, trebuie să facem sacrificii. Eu, pentru moment și la fel ca autorul articolului despre Norvegia, voi rămâne în străinătate, urmărind, din depărtare, cum se prăbușește Spania.”

- Mai multe articole după publicitate -

Trimite acest articol și prietenilor tăi

Trimite acest articol și prietenilor tăi