fbpx
miercuri, 25 noiembrie 2020
Informația fără granițe


Student român din Franța considerat „genial” de presa locală. „Nu intenționez să mă întorc în România”

Scris de: Daniela Stoica , înv Din diaspora În evidență Prima pagină Știri - luni, 16 noiembrie 2020 Etichete: , , , , ,

Florian Voinea, un tânăr student român din Franța, a fost intervievat de publicația Le Petit Journal care are despre el numai cuvinte de laudă și admirație: „Acest tânăr nu vorbea un cuvânt în limba franceză la momentul sosirii lui în această țară, iar în doar câțiva ani a trecut de toate obstacolele pentru a reuși să intre într-una dintre cele mai prestigioase facultăți de economie!”

Integrarea nu a fost deloc ușoară

- Continuarea articolului după publicitate -

Florian Voinea a ajuns în Franța în anul 2012, împreună cu mama sa, medic chirurg dentar. „Diferența dintre realitate și ceea ce-mi imaginam despre Franța și viitoarea mea viață aici a fost una radicală. Nu m-am integrat nici ușor, nici repede. Am început să mă simt cu adevărat integrat doar în perioada liceului, adică la trei ani de la sosirea mea în Franța. Nu înțelegeam limba, activitățile și preocupările colegilor mei de clasă. Mă simțeam pur și simplu ca și cum nu făceam parte din aceeași lume. Timiditatea mea de atunci nu m-a ajutat deloc. Mai mult decât atât, aveam tendința de a trăi într-o lume a mea proprie, oarecum deconectat de la realitate”, povestește tânărul student român.

Primii doi ani în Franța Florian Voinea i-a petrecut în mediu rural. Mulți dintre oamenii de acolo nu știau nimic despre România. Într-un oficiu poștal, mama tânărului student a fost chiar întrebată dacă numele „România”, marcat pe cartea ei de identitate, este prenumele ei. Cu altă ocazie, au întrebat-o dacă România se află în Europa. „Unii francezi aveau o părere nefavorabilă despre România și cred că aici, în special, există o mulțime de clișee asociate imigrației economice. Pe de altă parte, atât eu, cât și mama mea, am beneficiat de sprijinul deplin și necondiționat al comunității și, în special, al administrației locale, pentru a ne înlesni integrarea (profesională pentru mama, școlară pentru mine). Le suntem pe deplin recunoscători, nu am fi ajuns aici fără ei”, subliniază Florian.

Timp de o lună, în iulie 2012, băiatul român a urmat cursuri intensive de limba franceză. Asta i-a permis să învețe structura limbii, dar cursurile s-au dovedit insuficiente, iar lacunele lexicale și gramaticale erau foarte mari. De la începutul anului școlar, până când mama lui și-a început activitatea profesională, în luna octombrie, repetau împreună acasă tot ce făcuse la școală în timpul zilei. Florian făcea temele în română și apoi le traducea mai mult sau mai puțin bine în franceză. În plus, un coleg francez (a cărui soră studiase stomatologia la Iași) îi explica în limba română ce teme aveau de făcut pentru că, la început, „nici măcar nu-mi dădeam seama ce trebuia să fac pentru ziua următoare!” Ca să îl ajute, soția primarului satului, fostă profesoară, i-a dat niște lecții de franceză.

„În acea perioadă de început nu am resimțit cu adevărat o susținere din partea cadrelor didactice: mă tratau ca pe orice alt elev. Însă aveam un avans semnificativ la matematică și limbi străine (engleză și germană), față de elevii francezi. Acest lucru mi-a permis să-mi umplu lacuna inițială la limba franceză și chiar să obțin rezultate generale foarte bune. În urma primei ședințe cu părinții, directoarea școlii i-a propus direct mamei mele să mă sprijine cu cursuri suplimentare de franceză, predate de o profesoară din școală. Mi-am continuat colaborarea cu ea timp de 2 ani, iar lucrul acesta mi-a fost de mare ajutor. De altfel, ea este cea care m-a familiarizat cu sistemul instituțiilor de învățământ superior tip grandes écoles.

Percepția României în prezent și obținerea cetățeniei franceze

„Percepția mea despre România s-a schimbat enorm de la sosirea mea în Franța. Mult timp, părerea mea despre României a fost construită prin contrast, chiar prin opoziție. În primii trei ani petrecuți în Franța, simțeam o nostalgie atunci când mă gândeam la România. Regretam deseori că am plecat. Însă știam că nu este posibil să dau înapoi. Percepția mea s-a inversat când am început să mă simt integrat în Franța.

Odată cu înaintarea în vârstă și datorită învățământului francez, am descoperit anumite valori care nu-mi fuseseră insuflate în România, printre care se numără mai ales punctele de vedere laice, egalitatea, anti-rasismul, eco-responsabilitatea. Începând de la momentul respectiv, tindeam să disprețuiesc România, ca pe o țară înapoiată, cu valori învechite. Însă, fără îndoială, această viziune era una prea radicală și coexista cu o viziune idealizată a Franței.

Doar când mă apropiam de majorat și, mai exact, atunci când am obținut cetățenia franceză în februarie 2018, am înțeles cu adevărat că aceste două identități ale mele, cea română și cea franceză, nu erau opuse, ci complementare. Această identitate dublă mă îmbogățea și făcea din mine o ființă plurală. Mai mult decât atât, pe măsură ce m-am maturizat și mi-am lărgit viziunea asupra lumii, percepția mea asupra ambelor țări a început să fie mult mai realistă. Am învățat că nici o societate și nici un sistem nu sunt perfecte”, mărturisește Florian Voinea pentru sursa citată.

Sistemul de învățământ francez versus sistemul de învățământ românesc

Despre șansele oferite de Franța în detrimentul României, studentul franco-român spune: „Sistemul de studii cu clase pregătitoare și instituții de învățământ tip școală de nivel superior este specific Franței, este un sistem puțin cunoscut în întreaga lume, dar foarte apreciat pentru calitatea sa de către cei care îl cunosc. Nu are echivalent în România. Pe de altă parte, nu am încercat personal învățământul superior în România, așa că mă abțin să compar în detaliu cele două sisteme. În plus, mulți oameni instruiți în România au avut cariere strălucite în toată lumea, în toate domeniile. Din punctul meu de vedere, sistemului din România îi lipsesc două unele aspecte esențiale față de sistemul francez. În primul rând, sistemul educațional românesc se concentrează aproape exclusiv pe teorie și memorare în detrimentul practicii, care este aproape inexistentă. Acest lucru este valabil pentru toate nivelurile, începând de la cel primar până la cel universitar.

În al doilea rând, sistemul de învățământ din România este extrem de competitiv și impune un volum prea mare de muncă și o presiune prea mare asupra copiilor, începând din școala primară. Deseori, asta nu oferă decât oportunități foarte puține de a-și găsi locul pentru elevii care se află la un nivel mai puțin bun. Dimpotrivă, Franța oferă pregătiri diferite la toate nivelurile. Consider, fără îndoială, că Franța mi-a oferit oportunități extraordinare, însă sunt recunoscător și României, deoarece mi-a modelat primele baze în copilărie, iar fără acestea nu aș fi avut succesul pe care îl am în Franța. De asemenea, consider că așa-zisele șanse care ni se ivesc depind de mult mai multe elemente decât țara de origine.”

Florian Voinea a intrat în acest an la Şcoala Superioară de Ştiinţe Economice şi Comerciale (ESSEC)

„Pandemia m-a prins cu garda complet jos în luna martie, când mai erau câteva săptămâni înainte de examinări”, recunoaște Florian. „Cele două luni de izolare, în incertitudine și sub presiunea unor examene care urmau să fie reportate, nu au fost ușoare. Însă m-am adaptat repede noii situații, fiind hotărât să reușesc. Am încercat să văd partea bună a lucrurilor și am considerat timpul suplimentar ca pe o ocazie de a mă pregăti mai bine.

Școala pregătitoare de la Notre-Dame du Grandchamp (Versailles) ne-a organizat foarte bine cursurile de la distanță și am putut simți un sprijin emoțional foarte puternic din partea profesorilor mei, pe toată durata izolării și a examinărilor. În sfârșit, formatul examenelor a fost adaptat la pandemie și mi-am trecut examenele, date față în față, cu două luni mai târziu decât termenul prevăzut. Rezultatele s-au dat la începutul lunii august și am simțit că admiterea mea la ESSEC este o mare victorie și o încununare a tuturor eforturilor depuse de la venirea în Franța.

Am început programul școlii superioare din septembrie. Din punctul meu de vedere, ESSEC în general a știut cum să gestioneze situația sanitară, alternând cursuri online și cursuri în persoană. Sunt surprins în mod plăcut de toate seminarele, de perioadele de pregătire și de viața comunitară din școala mea și, mai ales, de complexitatea și diversitatea formărilor și perspectivelor profesionale oferite.”

Întrebat despre o posibilă întoarcere în România după terminarea studiilor, Florian Voinea a răspuns:

„Ca să fiu sincer, nu intenționez să mă întorc în România, însă merg acolo cam o dată pe an și o fac mereu cu mare plăcere. Cred că situația actuală din România nu mi-ar oferi o ocazie de dezvoltare în raport cu așteptările mele. Fără să generalizez și rămânând obiectiv, mă gândesc și la numeroși români care, animați de visul de a se întoarce în țara lor natală pentru a schimba lucrurile, au fost dezamăgiți de răceala, ba chiar disprețul, cu care au fost întâmpinați la întoarcere, ca și de dificultatea de a-și realiza proiectele. Însă rămân deschis oricărei oportunități: la urma urmei, venirea mea în Franța, cu toate urmările pe care le-a avut, a fost o ocazie imprevizibilă.”

- Mai multe articole după publicitate -

Trimite acest articol și prietenilor tăi

Trimite acest articol și prietenilor tăi