miercuri, 21 februarie 2024
Informația fără granițe


„Am greșit că am adoptat un copil, nu-l pot iubi așa cum ar trebui”. Mărturisirea unei mame adoptive

Scris de: Daniela Stoica , înv Articole corelate Prima pagină - luni, 12 februarie 2024 Etichete: , , , , ,

O mărturisire controversată a unei mame care regretă adoptarea fiicei sale a stârnit un val de reacții în comunitatea online, după ce povestea sa a fost împărtășită pe Reddit.

Femeia, care a avut inițial un fiu prin fertilizare in vitro, a decis să adopte o fetiță, însă recunoaște că nu a reușit să dezvolte aceeași legătură emoțională ca și cu fiii săi biologici „Am făcut o greșeală imensă, aș vrea să pot da timpul înapoi”, a spus femeia referindu-se la fetița adoptată.

Această situație a devenit și mai dificilă odată cu nașterea naturală a unei alte fiice, moment în care mama a simțit o „conexiune adevărată, imediată”, sentiment pe care nu l-a experimentat cu fiica adoptivă.

„Am iubit-o mult și nu am tratat-o diferit, dar niciodată nu am simțit că este cu adevărat a mea. Adesea simt că am în grijă copilul altcuiva”, a explicat mama

„Sună oribil, dar adoptarea ei a fost o greșeală imensă. Aș vrea să pot da timpul înapoi. O iubesc mult, dar, din păcate, nu la fel de mult ca pe copiii mei biologici. Mă urăsc pentru asta, deoarece le-am promis părinților ei că o voi iubi la fel și simt că i-am dezamăgit pe toți”, a mai adăugat ea.

Dezvăluirea ei a fost urmată de un val de critici și sfaturi din partea comunității online, unii sugerând să caute ajutor profesional și să nu îi dezvăluie niciodată fiicei sale sentimentele sale adevărate, în timp ce alții au criticat decizia de a adopta având deja un copil biologic.

Un comentator a subliniat importanța suportului psihologic: „Ar trebui să mergi la psiholog. Sub nicio formă să nu-i spui fiicei tale că nu o iubești la fel de mult ca pe copiii tăi biologici.”

Altul a remarcat din perspectiva unui adoptat: „Am auzit mulți adoptați spunând că s-au simțit mereu în competiție cu copilul biologic al părintelui adoptiv.”

Această mărturisire deschide o discuție importantă despre complexitățile relațiilor în familiile adoptive, subliniind provocările emoționale cu care se pot confrunta atât părinții, cât și copiii adoptați.

Este evident că, în ciuda intențiilor bune, dinamica familială poate fi complicată și, uneori, necesită intervenție profesională pentru a naviga prin aceste situații dificile.