fbpx
marți, 29 septembrie 2020
Informația fără granițe


Aș pleca în orice colț al Spaniei pentru un loc de muncă. Nu vreau să mai dorm sub poduri, e îngrozitor

Scris de: Paul Gabor , înv Din diaspora Fără categorie În evidență Prima pagină - luni, 27 aprilie 2020 Etichete: , , , , , ,

„Nu aș vrea să mai ajung încă o dată să dorm sub poduri. Am făcut lucrul ăsta cu mulți ani în urmă, e îngrozitor. Auzi mașinile cum trec, vezi oamenii cum se apropie de tine și cum pleacă mai departe fără să-ți arunce nici măcar o privire. Te uiți în rucsac după un colț de pâine. Nu găsești nimic și te culci din nou. Visezi mâncare, un duș, un pat cu o saltea normală. Degeaba, tot sub pod te afli.” – îmi spune Virgiliu Toderașcu la telefon, povestindu-mi câteva ceva despre viața lui în Spania. 

Este clar pentru toată lumea că timpul va fi despărțit de-acum în două: înainte și după coronavirus. Înainte și după Covid-19, înainte și după pandemie. Doar cine respiră într-o bulă de sticlă nu e conștient de asta. 

Virgiliu are 52 de ani. Este din Lupeni. A lucrat în țară ca fierar-betonist, zidar, a tencuit pereți, a pus faianță, gresie, parchet, a ridicat case cu mâna lui. Din 2008 a venit în Spania pentru a-și schimba viața. Pandemia îl aruncă din nou în stradă. Acum a rămas fără bani, iar camera în care stă trebuie să o elibereze în câteva zile. Caută de muncă, este dispus să meargă în orice colț al Spaniei. Am vorbit cu el și ne-a povestit: 

- Continuarea articolului după publicitate -

„Am stat primii opt ani în San Agustin de Guadalix, lângă Madrid. Am muncit în construcții. Cu spanioli, cu români, cu ziua, cu luna, la „negru” și cu contract. Cum apucam. Din 2016 m-am angajat la o crescătorie de cai în San Sebastian de Los Reyes. Le dădeam mâncare, îi îngrijeam, făceam curat în grajduri și îi pregăteam pentru sfârșitul de săptămână când apăreau turiștii și familiile din Madrid ca să călărească. Acolo aveam o cameră. Și masa asigurată. După aceea m-am dus în Torrejon, tot la o crescătorie de cai. Am lucrat cu cai și în Algete, în apropiere de Torrejon și Alcala de Henares. Până n-au mai avut nevoie de mine. M-a lovit un armăsar cu copita de m-au adunat de pe jos și m-a dus o femeie cu mașina la spital. Am stat 4 luni în concediu medical. 

Virgiliu Toderașcu

M-am întors în construcții. În vara trecută, în 2019, m-am mutat în Alcala. Nu am mai găsit nimic stabil, munceam cu ziua. Am descărcat și tiruri cu pachete o perioadă, până la sfârșitul anului, prin decembrie. Am găsit iarăși ceva de muncit, făceam reparații la o casă. Acum a venit criza asta și am rămas fără muncă, fără bani. Băiatul ăsta, unde stau acum, mi-a zis că are nevoie de cameră și trebuie să-mi caut altceva. Unde să caut fără bani, fără loc de muncă? Ce pot să găsesc în condițiile astea? De aceea trebuie să cer ajutorul acum. Și nu mi-e ușor deloc.

Din Madrid plec oriunde, în orice zonă a Spaniei dacă trebuie. Dacă are cineva nevoie de un om în construcții, aici sunt. Sau la îngrijit de cai, la vreo fermă. Mă pricep bine. Ați fost vreodată în situația de a cere ajutor? Poate că nu. Eu o fac acum. Și sper să găsesc de lucru. Și o cameră, undeva, că sub poduri nu mai vreau să dorm.”

Virgiliu poate fi găsit pe pagina sa de Facebook. Ne-a lăsat și numărul său de telefon: 642 803 391.  

Trimite acest articol și prietenilor tăi

Trimite acest articol și prietenilor tăi