O croitoreasă română din Elveția se plânge că are salariul prea mic: „Nu trăiești cu 3.500 de franci brut pe lună, supraviețuiești”

Vasilica Contesse, o femeie de origine română și în vârstă de 50 de ani, stabilită în orașul elvețian Monthey (cantonul Valais), i-a destăinuit jurnalistului de investigație Antoine Hürlimann, de la cotidianul Blick, greutățile cu care ea, o femeie care lucrează de 15 ani în Elveția, se confruntă în viața de zi cu zi.

Întâlnirea Vasilicăi cu Antoine a avut loc într-o seară plăcută de vară, în care terasele restaurantelor din Monthey erau arhipline și un grup de bărbați jucau confortabil Partie Boule (un joc cu bile extrem de popular în Franța și Elveția) într-un parc de pe bulevardul Avenue de la Gare, potrivit jurnalistului Blick.

În jurul orei 19:00, Vasilica a venit la întâlnirea cu Antoine pentru a-și exprima clar punctul de vedere. Ziua sa de lucru tocmai se încheiase. Era timpul potrivit pentru un aperitiv sau o pizza. Dar nu pentru ea, ci pentru cei care își permit. Femeia, care lucrează de mulți ani, pe post de croitoreasă, pentru un mare lanț de magazine de modă din zonă, nu face parte din categoria celor care care își permit cheltuieli suplimentare. Mai ales de când inflația ține prima pagină a ziarelor din Elveția.

„Toate prețurile cresc, dar salariile nu”, a precizat croitoreasa născută și calificată profesional în România.

Munca obișnuită este insuficientă pentru un trai decent

Vasilica resimte din plin efectele inflației. Lucrează 39 de ore pe săptămână și își sfătuiește clienții cum să găsească materialul și culoarea potrivite. Are o meserie care o împlinește, dar salariul abia îi ajunge pentru a trăi.

„Îmi iubesc munca pentru că îmi oferă posibilitatea de a pune femeile în lumina potrivită. Este pasiunea mea!”

Din păcate, pasiunea ei pentru croitorie nu își arată roadele. Câți bani sunt pe foaia de plată la sfârșitul lunii? 3.549 de franci elvețieni (CHF). După deducerea diferitelor contribuții la stat, în contul Vasilicăi sunt transferați doar 3.059,40 CHF.

„Nu trăiești cu 3.500 de franci brut pe lună, ci supraviețuiești”, a mărturisit Vasilica.

Și asta, chiar dacă nu ești leneș. „Este o nebunie să fii nevoit să înduri și să experimentezi așa ceva în Elveția”. Ea adaugă: „Auzi de la unii politicieni că economia se adaptează sistematic la costul vieții și că nu este nevoie să se intervină. Dar în cei 15 ani de muncă am primit o singură mărire de salariu! Salariul meu pe oră a crescut de la 19,50 franci la 21 de franci. Asta e tot.”

Femeia l-a asigurat pe Antoine că a cerut o creștere a salariului. „Am încercat, dar angajatorul meu a refuzat pentru că nu are bani”, a explicat Vasilica. Cu toate acestea, lanțul de magazine deschide mereu noi puncte de vânzare.

„Nu cer un salariu exorbitant: 25 de franci pe oră. Pentru a trăi mai bine, desigur, dar și pentru că, după atâția ani mi s-ar părea normal acest gest.”

„Ce ar trebui să fac? La vârsta mea, știu să spun lucrurilor pe nume, dar sunt și realistă: e mai bine să ai un salariu prost decât să nu ai deloc”, a mai adăugat românca, resemnată.

Nivelul de trai scade datorită inflației

Potrivit propriei declarații, Vasilica a fost nevoită să „adune absolut totul” din sertarul cu economii timp de câteva luni, pentru a-și plăti facturile. Ea a spus:

„Odată cu creșterea prețurilor, totul devine și mai dificil. Când câștigi la fel de mult ca mine, până la urmă devine foarte vizibil atunci când trebuie să cheltuiești câțiva franci în plus pe asigurări, cumpărături și transport. De obicei sunt la limită, dar acum… ”

În consecință, Vasilica aproape că nu are niciun hobby în afară de muncă și de plimbarea obișnuită cu câinele ei. Din lipsă de bani, nu deține o mașină și nu mai părăsește orașul în care locuiește, Monthey, „pentru a evita costurile inutile”.

De asemenea, a limitat drastic ieșirile la restaurant, în care se răsfăța înainte cu prietenii. „Abia îmi pot plăti facturile. Astăzi, asta e tot ce contează. Aș prefera să mor de foame decât să am datorii”.

„Cei de acolo, de sus, ar trebui să deschidă ochii!”

Singurele cheltuieli din buget pe care reușește să le reducă din când în când pentru a putea petrece două săptămâni pe an cu părinții ei în România sunt alimentele.

„Aceasta este zona în care pot economisi cel mai bine”, a spus ea. „Dacă sunt foarte atentă la ceea ce cumpăr și ce facturi trebuie să plătesc, uneori pot pune deoparte 300 de franci.”

Cu cât trece timpul, cu atât Vasilica este mai iritată de „inacțiunea autorităților” în fața inflației. „Mi-aș dori ca oamenii de acolo, care conduc această țară, să deschidă în sfârșit ochii. Este intolerabil ca o femeie care lucrează nu câștigă suficient pentru a-și câștiga existența. E chiar rușinos!”

Întrebată de Antoine ce soluții vede ea, Vasilica știe exact ce trebuie făcut: „Obligarea companiilor să crească salariile. Sau cel puțin să ne asigure că totul nu devine mai scump. Statul are bani, banii noștri, deci trebuie să acționeze!”