fbpx
luni, 23 mai 2022
Informația fără granițe


David Bennett, primul om cu inimă de porc, se simte deocamdată bine

Scris de: Mircea Iordache , înv Medicină Știință Tehnologie - miercuri, 12 ianuarie 2022 Etichete: , , , ,

Oamenii de știință de la Centrul Medical al Universității din Maryland au fost primii din lume care au transplantat inima unui porc modificat genetic într-un corp uman. Tratamentul a durat opt ​​ore, iar David Bennett, pacientul în vârstă de 57 de ani, s-a trezit și respiră singur. „Noua” sa inimă pompează sânge și nu există niciun semn de respingere a acesteia de restul organelor. Această descoperire medicală ridică serioase întrebări de ordin etic – este corectă?

Benett era diagnosticat cu insuficiență cardiacă în stadiu terminal, o etapă de insuficiență de organ în care toate tratamentele existente sunt inadecvate. Nu era eligibil pentru un transplant de inimă de la un donator uman, și nici pentru sprijinul mecanic al acestui organ. Singura posibilitate era folosirea unei terapii experimentale – xenotransplantul, adică transplantul de inimă de la porc modificat genetic.

Opțiunea era simplă: încerci sau mori. „Știu că decizia a fost riscantă, dar chiar nu am avut de ales – a trebuit să optez pentru acest transplant”, a spus David Bennett.

- Continuarea articolului după publicitate -

Xenotransplantul – o speranță reală pentru transplantologie

De mult timp oamenii de știință s-au gândit să folosească organele animalelor pentru transplantul la om, dar până acum acest lucru nu a fost posibil din punct de vedere tehnic. În secolul al XIX-lea, rănile umane erau tratate cu grefe de piele de la diferite animale – cel mai adesea broaște. În anii 1960, 13 persoane au primit rinichi de la cimpanzei dar majoritatea au murit după câteva săptămâni, doar un singur pacient a supraviețuit nouă luni.

Un experiment și mai controversat a fost realizat de medicii de la Centrul Medical al Universității Loma Linda din California. Stephanie Fae Beauclair (numită Baby Fae) s-a născut pe 14 octombrie 1984 cu sindromul hipoplaziei inimii stângi (HLHS), o malformație cardiacă rară care afectează mai puțin de 0,05% dintre bebelușii născuți vii. Aceasta se caracterizează prin malformație ventriculară stângă și este întotdeauna fatală în câteva săptămâni.

În anii 80, nu existau tehnici de tratare a HLHS, dar părinții lui Baby Fae au refuzat să renunțe. Echipa condusă de Dr. Leonard Bailey a decis să implanteze fetei o inimă de babuin. Procedura a fost sortită eșecului încă de la început, dar Baby Fae cu organul animal a supraviețuit timp de 21 de zile.

În urma acestor eșecuri, comunitatea de cercetare în acest domeniu a renunțat la xenotransplant. Eșecurile se datorau faptului că sistemul imunitar reacționa prea puternic pentru a accepta țesutul străin. Apariția noilor tehnici de editare a ADN-ului (în principal CRISPR/Cas9) a dus la reînvierea transplanturilor de organe de la alte specii. Acest lucru se datorează faptului că un organ care este adecvat ca dimensiune și funcție poate fi potrivit genetic cu corpul nostru.

Xenotransplantul nu a fost efectuat ca parte a unui studiu clinic formal, care este o condiție prealabilă pentru tratamentele experimentale. Medicamentele imunosupresoare administrate pacientului sunt și ele complet noi – astfel de medicamente nu au fost testate înainte la oameni, ci doar la primate.

Activiștii pentru drepturile animalelor au condamnat operațiunea ca fiind periculoasă și lipsită de etică. PETA a evidențiat (pe bună dreptate) posibilitatea transmiterii virușilor de la animale la oameni în timpul xenotransplantului. Pe de altă parte, în cazul lui David Bennett, nu a existat timp pentru un răspuns diferit. Insuficiența cardiacă a pacientului era atât de avansată încât medicii nu i-au oferit șanse de supraviețuire.

O inimă modificată genetic

Inima primită de Bennett a fost de la un porc crescut de Revivicor, o companie de biotehnologie de la PPL Therapeutics, creatorii faimoasei oi Dolly (prima oaie clonată). Porcul a fost încărcat într-o dubă și condus la nord-est de Centrul Medical al Universității din Maryland.

Cu câteva ore înainte de începerea operației, chirurgii au scos inima de la porc și au plasat-o într-un aparat de perfuzie care oxigena constant organul, pentru a-l menține în formă pentru transplant. Echipa de chirurgi a fost condusă de dr. Bartley Griffith, care a plasat inima porcului în pieptul deschis al lui David Bennett.

Acesta stătea în spital de peste o lună, ținut în viață de aparate. Starea lui era prea gravă pentru un transplant de inimă umană sau pentru a fi conectat la un aparat venticular asistat. În decembrie anul trecut, Griffith a contactat FDA pentru a obține permisiunea de a folosi inima de porc, marca Revivicor.

Agenția americană a aprobat procedura, la fel ca și utilizarea unui medicament experimental anti-respingere, produs de Kiniksa Pharmaceuticals . Toate acordurile necesare (inclusiv cele mai importante – ale pacientului) au fost semnate la timp. Aceasta a fost o condiție de bază care trebuia îndeplinită pentru a fi acceptabilă din punct de vedere etic pentru efectuarea acestui transplant unic.

Ce vor face medicii când se va dovedi în următoarele săptămâni că o inimă de porc transplantată nu mai funcționează? Sunt luate în considerare diferite opțiuni. În 1982, când Barney Clark a primit prima inimă artificială, nu existau astfel de îndoieli. Clark a muri încet, zguduit de convulsii și insuficiență renală. Specialiștii subliniază că așa ceva nu se mai poate întâmpla astăzi.

David Bennett a fost conștient de riscuri și de faptul că nu există nicio garanție de succes. Nu se știe cât de mult va trăi Bennett cu o inimă de porc transplantată. Săptămâni, chiar luni, va fi monitorizat în spital până va fi trimis la reabilitare. Deocamdată, însă, nimeni nu privește atât de departe în viitor.

Ce urmează?

Xenotransplantul inimii unui porc modificat genetic va oferi oamenilor de știință mai multe informații despre următorii pași. Consecințele pe termen lung sunt însă necunoscute. Respingerea organelor se poate întâmpla literalmente în orice moment. Respingerea organelor este cel mai mare risc pentru Bennett dar există și riscuri asociate cu medicamentele utilizate pentru suprimarea sistemului imunitar, pentru a preveni respingerea transplantului.

Intensitatea suprimării necesare a sistemului imunitar este mai mare în cazul xenotransplantului decât în cazul donării umane tradiționale, a concluzionat dr. Griffith. Ce urmează? Xenotransplantul este încă un teren necunoscut și va trece mult timp până să devină o adevărată alternativă terapeutică. Dar acum reprezintă o realitate indubitabilă!

Susține publicația noastră

Trimite acest articol și prietenilor tăi