fbpx
vineri, 10 aprilie 2020
Informația fără granițe


Diaspora ca într-un „penitenciar” din cauza coronavirusului. Fără gardieni, lanțuri sau cătușe…

Scris de Paul Gabor , înv Blog În evidență Prima pagină - luni, 23 martie 2020 Etichete: , , , , , ,

Coronavirusul ne-a pus cătușele pe mâini. Am învățat din nou să batem în calorifer.

Să vorbim despre cătușe, despre pandemie, vreți să discutăm despre felul în care moartea s-a gândit să plutească peste noi în această perioadă nefastă? Ce i se mai poate spune românului acum, când televiziunile, internetul și armatele gurilor-sparte au saturat spațiul public cu știri, teroare, apocalipse și camioane care cară sicrie? Puține lucruri, într-adevăr. Unii vor spune: „Și Jurnalul face același lucru, dă din taste și ne amețește pe toți.”

Da, dar cu toate astea cei de aici încercăm să facem tot posibilul pentru a fi coerenți, pentru a distinge falsul de real și pentru a lansa către cei care ne citesc opinii clare, încercăm să nu vopsim gardul în tonuri confuze. M-am alăturat echipei. Sunt un emigrant stabilit în Spania din 2000. Un „căpșunar” cu vechi reflexe de jurnalist. Le-am reactivat și cred că e bine să ne ajutăm unii pe ceilalți, acum, când chiar este nevoie. Românii au o faimă proastă, mai ales despre ei înșiși: răi, invidioși, dezbinați, rănesc fără motiv. Ar fi cazul să începem să dovedim și altceva. Contrariul. Pentru că se poate. Voi face tot posibilul, pe „bucata mea de hectar”, să ofer diasporei informații, interviuri și opinii din Spania. Colegii mi-au zis că trebuie să vorbim despre oameni și despre nevoile lor. Personal, voi urmări acest filon pentru că este cel mai important.

Spania este închisă. Oamenii sunt deținuți în propriile case, s-a creat un „penitenciar” în care nu știu dacă cineva și-a imaginat vreodată că vom ajunge. Deschidem celula dimineață, aruncăm punga cu gunoi, cumpărăm o pâine și ceva legume, un pui amărât, congelat sau nu, iar seara o închidem din nou. Cu mâinile noastre, cu propriile chei. Nu există gardieni, nici puști, nici măcar lanțuri care să zornăie. Avem dincolo de uși un virus ticălos care pândește, un vierme perfid care va încerca să producă cele mai mari daune dacă nu ne vom proteja. Oamenii care doresc să povestească despre viețile lor în această „închisoare” sunt invitați să ne scrie. Și o vom face împreună. Trebuie să aflăm cum ieșim din cercul acesta, și vom reuși.

Spania va fi închisă cel puțin până la mijlocul lunii aprilie. Se poate circula doar în cazuri de urgență. Chiar în aceste momente se vehiculează opțiunea suspendării întregii activități economice, rămânând în picioare doar sectoarele care produc alimente și produse vitale pentru traiul zilnic. Stăm închiși, izolați. Situația o cere. Dar vom comunica prin bătăi „în calorifer”. Am mai făcut-o și în trecut. Cu succes!

Paul Gabor, Spania

Trimite acest articol și prietenilor tăi
Publicitate