Un german despre țara noastră: „România este o țară foarte frumoasă, dar subapreciată”

Echipa de social-media a revistei germane WiWo (abreviere de la WirtschaftsWoche – Săptămâna Economică) a publicat recent un interviu cu Alexander Schubel, directorul de naționalitate germană al fabricii din Timișoara a producătorului german de automobile Dräxlmaier.

În cadrul seriei de interviuri intitulate „Un loc de muncă afară”, jurnaliștii germani discută în mod regulat cu diferite persoane care au ales un loc de muncă în străinătate. Expații relatează despre experiențele lor, despre particularitățile țării lor adoptive și chiar dau sfaturi pentru cei interesați de slujbele din afara Germaniei.

În vârstă de 36 de ani, Alexander Schubel are responsabilitatea de a transforma fabrica, pe care o conduce din septembrie 2020, de la nivelul unui producător tradițional de cabluri, la nivelul unui centru de înaltă tehnologie, producător de elemente de conectică pentru e-mobilitate.

Vă prezentăm acest interviu interesant în care cetățeanul german, care lucrează și locuiește de peste doi ani în România, povestește despre viața lui în țara noastră.

WiWo a întrebat: „Alexander, cum ai ajuns în România?”

Schubel a explicat că există două motive pentru care lucrează în țara noastră. „Pe de o parte, compania Dräxlmaier mi-a oferit posibilitatea de a prelua funcția de Manager General pentru o fabrică importantă. Este o unitate cheie pentru e-mobilitate. Pe de altă parte, această poziție s-a deschis în timpul primului mare val de corona și am avut speranța că, în ciuda tuturor restricțiilor, pot experimenta multe atunci când am plecat în străinătate – doar prin schimbarea locației.

„Desigur, a existat un risc implicat în abordarea acestui lucru la momentul respectiv. Nu se știa exact cum vor evolua restricțiile. Dar mi-a fost clar și că nu va fi o activitate pe care o puteam face de acasă (datorită restricțiilor – n.r.), deci nu puteam sta singur în biroul meu din străinătate. Așa că am avut ocazia să acumulez experiențe și impresii noi, în ciuda acestei perioade dificile.”

WiWo a continuat: „Ai avut vreo legătură cu România până acum?”

Schubel a recunoscut că nu a mai fost niciodată în România, dar totuși a acceptat. „La Dräxlmaier avem mulți colegi care au avut deja mult de-a face cu România, pentru că rețeaua afacerii cu sisteme de cablare este înființată acolo de peste 20 ani, la Pitești chiar mai mult de 30 ani.

„Am fost în Serbia și Macedonia înainte mă întrebam cum ar putea fi în România.  Mi-a fost descrisă ca o țară total subapreciată și foarte frumoasă. Un amestec excelent de o anumită bucurie de a trăi, emoționalitate și fiabilitate.”

WiWo: „Poți descrie acest amestec și ce îți place la el?”

Schubel a precizat: „Îmi place în mod deosebit să știi ce înseamnă să fii de încredere și ambițios la locul de muncă. Chiar poți simți că românii ajung din urmă cu Europa Centrală și vor să demonstreze că sunt la fel de buni dacă au aceleași mijloace și condiții-cadru. În același timp, se bucură și de viață în weekend și după orele de muncă. Fac multe, centrele orașelor și cafenelele sunt pline.

Familiile stau afară mai mult decât știu eu din Germania. Vara, când era cald, mulți oameni împingeau căruciorul pentru copii prin oraș până la ora zece seara. Viața este foarte vie, personală și la locul de muncă. Acesta este mixul minunat despre care vorbesc.”

WiWo: „A fost ușor să pornești o discuție privată?”

Schubel a mărturisit: „Da, pentru că în special generația sub 50 de ani vorbește engleza mult mai bine aici, decât în Germania. Pe de o parte, acest lucru se datorează faptului că multe companii de aici sunt internaționale și limba lor corporativă este limba engleză. Pe de altă parte, filmele din cinema nu sunt dublate, ci subtitrate.

Acest sentiment pentru limba engleză aici este un pic similar cu cel din Scandinavia, așa că mă înțeleg foarte bine cu limba engleză. În plus, Timișoara are o puternică comunitate germană – nu numai pentru că aici locuiesc germani, ci și pentru că mulți români au învățat germana la școală. Deoarece bariera lingvistică este scăzută, a fost ușor de conectat, de exemplu în sport.

De asemenea, există grupuri de expați. Ei nu au fost atât de activi la început, din cauza Corona, dar sunt foarte internaționali, de la colegi din America de Sud la Asia și Europa de Vest.”

WiWo: „Poți vorbi românește?”

Schubel a recunoscut că nu a învățat o limbă latină la școală, deci nici franceză, nici italiană sau spaniolă. „De aceea, româna nu este atât de ușoară pentru mine, dar acum înțeleg destul de bine limba dacă nu vorbești prea repede. Din fericire, nu există un dialect real, așa cum probabil știți din unele regiuni din Germania.

Dar există diferențe extreme în ceea ce privește viteza de vorbire. Românii din sudul țării, din sudul Carpaților, vorbesc extrem de repede. Uneori am senzația că nu se înțeleg (râde). În viața mea privată îndrăznesc să vorbesc și eu românește. La locul de muncă, scopul meu este să ajung la subiect rapid, astfel încât totul se întâmplă în limba engleză.

Iar să tocesc dicționarul german-român după douăsprezece ore de muncă este, de asemenea, greu… Așa că îl învăț puțin câte puțin și deja cunosc cuvintele de bază. Asta e distractiv. Încet-încet înțeleg tot mai multe și despre alte limbi latine decât înainte.”

WiWo: „Ai avut deja experiență în străinătate înainte de perioada petrecută în România?”

Schubel a adăugat: „Am studiat timp de o jumătate de an în Bali, în Indonezia. În particular, am călătorit mult, de exemplu în Filipine, Sri Lanka, Columbia, SUA, Mexic și Kenya. Asta înseamnă că am ajuns să cunosc destul de multe culturi, mai ales ca un călător cu rucsacul în spate. În timpul călătoriilor de afaceri din Serbia și Macedonia, atunci am intrat pentru prima dată în contact cu Europa de Est.”

WiWo: „Care a fost cea mai mare provocare când ai ajuns în România?”

Schubel a mărturisit: „Cred că cea mai mare provocare a fost să aduc un ritm așa cum îl știam din Germania în viața mea cotidiană. Am relativ multe hobby-uri, cum ar fi ciclism montan și schi, sunt foarte activ în zona montană. Găsirea echilibrului între muncă, hobby-uri și prieteni a fost dificilă.

„Cercul meu de prieteni din Germania este foarte important pentru mine, pe care îl am încă din timpul școlii și al studiilor. Desigur, nu ne vedem săptămânal, dar cel puțin avem șansa de a ne întâlni o dată pe lună. În viața cotidiană începe cu găsirea unei curățenii bune, înțelegerea supermarketului, obținerea unei biciclete…

Unde pot să merg cu bicicleta, unde pot să schiez? E un pic de aventură pentru mine. De exemplu, anul trecut am făcut o excursie dus-întors în Carpați și am vizitat centrul României cu prietenii. Anul acesta am fost în partea de est, în București, în Delta Dunării, la Marea Neagră, iar iarna am fost în diferite stațiuni de schi. Am găsit rapid o sală de gimnastică și apoi am fost relativ fericit.”

WiWo: „Este greu să găsești o locuință în România?”

Schubel a explicat: „Este important de știut că Timișoara este un oraș în plină expansiune, iar zonele rezidențiale de aici sunt puternic dezvoltate. Cu nivelul salariului german, găsirea unui apartament aici nu este deloc o problemă. Acolo veți găsi chiar și apartamente foarte frumoase, la nivelul apartamentelor noi germane.

„Pentru clasa de mijloc românească, însă, situația este tensionată. Este similară celei din zona lărgită a Münchenului. Mulți oameni vor să se mute la oraș și prețurile cresc din cauza asta. Sunt și mulți studenți în Timișoara. În plus, în România se întâmplă mai des să cumperi proprietăți, decât să le închiriezi. Și da, pentru mine personal a fost ușor să găsesc un apartament frumos.”