joi, 22 februarie 2024
Informația fără granițe


Un micuț pianist român i-a încântat pe francezi cu talentul său. „Mă văd devenind un mare interpret de concerte”

Scris de: Redacția Jurnal de Emigrant , înv Din diaspora Știri - miercuri, 6 iulie 2022 Etichete: , , , ,

Angelo, un băiat în vârstă de 11 ani, cântă la pian câteva ore în fiecare zi pentru a-și îndeplini visul de a deveni muzician profesionist. Un vis care înseamnă un proiect de familie și pentru părinții săi de naționalitate română, rezidenți în orașul francez Vannes (Bretania), precizează publicația Le Télégramme.

Aparat dentar colorat, julituri la cot și blugi strânși pe corp. La prima vedere, Angelo nu pare cu nimic deosebit față de alți copii de vârsta lui. Apoi se așază la pian. Păstrează câteva clipe de tăcere și apoi „atacă” sonata lui Joseph Haydn (celebru compozitor austriac).

Degetele sale micuțe parcă dansează pe clape, trecând de la cele negre la cele albe într-un ritm deconcertant. În același timp, pe pedalele pianului, adidașii săi schimbă tonalitățile pianului după bunul său plac.

Control și emoție

Nu doar simfoniile lui Haydn, ci și opera lui Chopin (celebru compozitor polonez) o poate interpreta cu o măiestrie surprinzătoare, astfel încât să transmită emoțiile sale ascultătorilor săi. Și nu numai emoții se simt din minunata sa interpretare. „Simt tristețe când îl interpretez pe Chopin”, mărturisește băiatul. „Este receptiv la emoția compozitorului. E muzician”, confirmă profesoara sa. La pian, vârsta lui Angelo este uitată, muzica fiind cea care prevalează.

Este ca o rachetă!

Marie-Christine Ferlan, profesoară de pian la Conservatorul din Vannes, spune că a cunoscut doar doi ca el în întreaga sa carieră. În patru ani de practică, Angelo a ajuns la nivelul unui pianist cu opt ani de studiu. „Este o rachetă!”, spune ea despre băiat. Când a început, la vârsta de șase ani, a fost nevoie de doar șase sau șapte lecții pentru a detecta la el un anumit potențial.

„Are o ureche foarte bună și o atingere la fel de bună. În plus față de trăirea emoțiilor, este robust din punct de vedere psihic, ceea ce este necesar pentru pian. Îi permite să exprime ceea ce simte”, spune profesoara băiatului . Mama lui Angelo este încântată. Larisei nu-i place muzica „robotică”.

O moștenire de familie

Talentul băiatului pentru muzică nu s-a născut de nicăieri. Notele muzicale au încântat familia sa de români de generații întregi. Bunicii și-au câștigat existența din muzică. „În familie, cântăm la acordeon”, spune Emilian Sardaru, tatăl lui Angelo. „Este o țară cu o tradiție muzicală”, recunoaște Marie-Christine Ferlan referindu-se la România. „Este ereditar”, adaugă profesoara. Împreună, familia împărtășește cântece tradiționale românești, ba chiar cântă și în biserică.

Muncește ca un sclav

Dar acest talent muzical nu este totul. Punctul forte al lui Angelo este munca sa. Are o disciplină rară. „Când vin acasă de la școală, îmi fac temele, îmi iau gustarea și încep să cânt la pian”, explică zâmbind elevul de gimnaziu. Două-trei ore de practică pe zi în timpul săptămânii și de două ori mai mult în weekend. „Muncește ca un sclav”, spune cea care îl antrenează de patru ani.

Pentru el, este ca și cum ar urma două școli dar nu beneficiază de facilități reale ale timpului său ca elev. „La școală este un elev de nivel mediu”, potrivit spuselor părinților săi. Uneori absentează de la Collège du Sacré-Coeur, iar profesorii săi se întreabă despre „compatibilitatea proiectului cu cerințele academice”. Înainte de clasa a IV-a, nu există o structură adecvată pentru a realiza un proiect muzical de nivel înalt, concomitent cu orele de școală.

Calea cea bună în viață

Emilian și Larisa își urmăresc îndeaproape copilul. Când acesta cântă, mama lui îi șoptește sfaturi. Tatăl său îl duce și-l aduce mereu la conservator, pentru cele două lecții săptămânale. „Este o vârstă la care trebuie să-l însoțești”, spune Emilian. „El are nevoie de noi. I s-a dat o educație, calea cea bună a vieții”. Părinții au grijă și de cei doi frați ai lui Angelo, în vârstă de opt și trei ani. Mathieu Gauffre, fostul director al conservatorului, a văzut acest băiat progresând mult în ultimii ani. „Familia a investit mult. Practica muzicii este pentru ea o ascensiune socială”, crede acesta.

Mă văd devenind un mare interpret de concerte

În fața unui public de o sută de persoane, extrem de fericit, Angelo și-a testat un program pe care l-a prezentat recent la conservatorul regional din Rennes. „Aproape că nici nu respiră când interpretează în fața unui public”, spune Emilian. „Se transformă total pe scenă. Fața lui se schimbă, atât este de concentrat”, adaugă Larisa.

De atunci, Angelo a trecut audiția la Rennes. Pentru profesorul său, admiterea sa nu este pusă la îndoială. Din următorul an școlar, el trebuie să continue să se antreneze acolo. Băiatul are deja în minte scopul său, foarte clar: „Mă văd devenind un mare interpret de concerte”. Un vis care va trece și de Rennes într-un plan superior. În câteva luni, nu vom mai auzi emoțiile transmise de Angelo la pian, bucurând urechile trecătorilor prin ferestrele deschise ale Conservatorului din Vannes.