marți, 10 decembrie 2019
Informația fără granițe


Noaptea Sfântului Andrei. Tradiții și superstiții în seara dinaintea sărbătorii

Scris de Daniela Stoica , înv Fără categorie - vineri, 29 noiembrie 2019

La data de 30 noiembrie creștinii ordotocși îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei, o sărbătoare extrem de importantă în care se țin numeroase tradiții și obiceiuri păstrate din străbuni. Multe dintre acestea se țin și în seara de dinaintea zilei de sărbătoare, astfel încât noaptea de Sfântul Andrei (29-30 noiembrie) este considerată de mulți echivalentul Halloween-ului românesc, datorită mai multor tradiții și superstiții legate de această sărbătoare.

Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, titulatură izvorâtă din prezența apostolului pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul. De aceea, obiceiul spune că în noaptea de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu grai de om, iar bariera dintre viață și moarte slăbește, astfel că strigoii încep să umble pe pământ, în locurile pe care le vizitau când erau în viață.

Bătrânii credeau că în „noaptea strigoilor” casele lor sunt bântuite de sufletele oamenilor răi și că singura metodă de a se proteja era să ungă cu usturoi ușile, geamurile, cotețele animalelor și hornul casei. Cei mai zeloși se ungeau pe la încheieturi cu usturoi.

Iar pentru a împiedica pătrunderea spritelor rele în case, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, pentru a nu exista „nicio gură de intrare” în locuințele lor.

O altă superstiție legată de ziua de Sfântul Andrei este că fetele necăsătorite care își pun un fir de busuioc sub pernă își vor visa ursitul.

La miezul nopții, exista obiceiul ca fetele tinere să întoarcă un ulcior cu gura în jos, apoi puneau cărbuni încinși pe fundul vasului de lut și rosteau câteva cuvinte pentru a cuceri bărbatul iubit. Se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, incantațiile și rugăciunile sunt mai puternice.

Agheasma și busuiocul erau și ele folosite în alungarea duhurilor rele, fiind utilizate, alături de usturoi, inclusiv la prepararea mâncărurilor, dar și în hrana pentru animale.

Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !” (Ioan 1,36) i-a urmat lui Isus, devenind astfel primul apostol.

După învierea lui Isus și Pogorârea Duhului Sfânt (la Rusalii), apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi.

Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Pârâiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri.