O poezie pe zi: „Şi… veneau verile, mamă!” – Valentin Marica
Şi… veneau verile, mamă!
Mireasma liniştii era lângă fântână.
În graiul apei viaţa creştea…
Din banii legaţi în colţul batistei,
Ne luai, la târguri, câte-o acadea.
Muşcate înroşeau târnaţul la amiaz’.
Cirezile în uger adunau lumină.
Sub cutele năfrămii, ochii-ţi erau îngeri,
Tăcuţi ca frunza, ca floarea de sulfină.
- Continuarea după publicitate -
Cădeau stele la masa de piatră,
Alunecând pe cămăşile de cină.
Fuioare de aburi se agăţau de cer…
În faţa casei, masa de piatră suspină.
Valentin Marica