O poezie pe zi: „Şi… veneau verile, mamă!” – Valentin Marica

Şi… veneau verile, mamă!

Mireasma liniştii era lângă fântână.
În graiul apei viaţa creştea…
Din banii legaţi în colţul batistei,
Ne luai, la târguri, câte-o acadea.

Muşcate înroşeau târnaţul la amiaz’.
Cirezile în uger adunau lumină.
Sub cutele năfrămii, ochii-ţi erau îngeri,
Tăcuţi ca frunza, ca floarea de sulfină.

Cădeau stele la masa de piatră,
Alunecând pe cămăşile de cină.
Fuioare de aburi se agăţau de cer…
În faţa casei, masa de piatră suspină.

Valentin Marica