marți, 16 aprilie 2024
Informația fără granițe


Român de 20 de ani în Vietnam: „Când ne-am mutat aici, oamenii se opreau să o atingă pe soția mea, să vadă dacă e reală”

Scris de: Daniela Stoica , înv Articole corelate Prima pagină - sâmbătă, 2 martie 2024 Etichete: , , , ,

Daniel Pop, originar din Satu Mare, România, și-a găsit un nou cămin în orașul Hai Phong din Vietnam, unde s-a stabilit acum 20 de ani, fiind unul dintre primii occidentali stabiliți în regiune, relatează Hotnews.

Aventura sa a început când, la vârsta de 26 de ani, a fost trimis de compania olandeză pentru care lucra ca inginer electric în acest oraș-port, care atunci era puțin cunoscut de călătorii străini și unde viața cotidiană era marcată de obiceiuri surprinzătoare pentru un european, cum ar fi prezența câinilor fripți la rotisor pe străzi.

Daniel avea doar doi ani de experiență pe piața muncii când compania olandeză pentru care lucra în România l-a trimis ca inginer electric în Vietnam. Erau cinci olandezi și un român, singurii specialiști europeni din oraș, după cum își amintește acum inginerul.

Daniel Pop. Sursa foto: Hotnews

Occidentalii erau niște ființe ciudate pentru locuitorii orașului, care nefiind unul turistic precum Hanoi sau Saigon, nu le ofereau absolut niciun motiv călătorilor străini să-l viziteze.

Românul descrie o lume complet diferită de cea europeană, de la traficul haotic, care îți pune răbdarea și curajul la încercare, până la barierele de comunicare cu localnicii, care pe atunci nu vorbeau engleză și aveau obiceiuri culinare și sociale cu totul diferite.

Experiențele sale și ale soției, care la început se confrunta cu curiozitatea și mirarea localnicilor, ilustrează cât de mult s-a schimbat Hai Phong în ultimele două decenii:

„Soția (n.r.- româncă și ea) a experimentat un moment interesant când a mers singură, la piață, iar oamenii din jur se opreau cu motocicleta să o atingă, să vadă dacă e reală…S-a speriat, iar de atunci nu a mai ieșit singură din hotel, decât cu mine sau cu șoferul de la șantier”, a povestit românul în legătură cu soția sa, la începutul șederii lor în Hai Phong.

Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat, datorită investițiilor străine și creșterii numărului de expați, viața în Hai Phong s-a modernizat semnificativ.

Nu se mai găsesc câini la rotisor pe străzi, infrastructura s-a îmbunătățit, iar serviciile și facilitățile, de la restaurante care oferă meniuri europene la spitale internaționale private, sunt acum la standarde occidentale.

Daniel Pop remarcă în special creșterea clasei de mijloc vietnameze și îmbunătățirea generală a condițiilor de viață:

„Oameni efectiv săraci nu sunt mai mult de 10-15%, iar cei bogați în jur de 10%. Există deci o clasă de mijloc de vreo 75% care e formată din oameni ce au salarii aproape ca în România, dar care trăiesc mult mai bine decât în România pentru că aici prețurile sunt mai mici. De exemplu, își permit să mănânce la restaurant, în oraș, nu-și bat capul să gătească acasă”, a spus românul.

În ciuda provocărilor inițiale, de la dificultățile de comunicare până la adaptarea la un nou sistem cultural și social, românul și-a găsit locul în Hai Phong. El, soția și cei doi copii ai lor, care frecventează cursurile unei școli cu curriculum american, trăiesc acum o viață îmbogățită de experiența multiculturală.

Deși Vietnamul este o țară cu un regim politic diferit, Daniel spune că nu s-a confruntat cu probleme majore din partea autorităților și că investițiile străine au contribuit la modernizarea țării.

În pofida schimbărilor și modernizării, unele aspecte ale vieții tradiționale vietnameze, cum ar fi superstițiile locale, continuă să fie prezente:

„Mie, de pildă, mi s-a spus că dacă o să mănânc creveți următorul copil va fi fată. Deși nu-mi plăceau, am mâncat, dar soția a născut tot băiat. De atunci nu mai pun creveți în gură”, a glumit românul.

Însă, pentru Daniel Pop, Hai Phong a devenit acasă, un loc unde s-a adaptat și unde își imaginează viitorul, alături de familia sa. În România se întoarce doar în vizită.

DISTRIBUIE