fbpx
luni, 8 august 2022
Informația fără granițe


Româncă din Franța, premiată cu cetățenia acestei țări pentru integrarea exemplară în comunitatea franceză

Scris de: Mircea Iordache , înv Blog Din diaspora Fără categorie Știri - marți, 12 iulie 2022 Etichete: , ,

Oana Mureșan, o tânără de naționalitate română în vârstă de 35 de ani va primi cetățenia franceză cu ocazia Zilei Franței ce va fi sărbătorită joi, 14 iulie. Această realizare reprezintă una dintre numeroasele naturalizări efectuate de statul francez cu prilejul apropiatei sale sărbători naționale, potrivit cotidianului francez La Montagne.

Pentru Oana, acest moment înseamnă punctul culminant al unei călătorii temerare care i-a călăuzit pașii din Transilvania natală, tocmai în vestul departamentului Creuse (un departament francez situat în regiunea Nouvelle-Aquitaine și care aparținea, până în 2016, regiunii Limousin înainte de dispariția acesteia).

De la roșu, galben și albastru la roșu, alb și albastru există o singură diferență de culoare între cele două drapeluri, român și francez. O legendă spune că primul ar fi fost inspirat de ultimul. În realitate, cele două țări împărtășesc mult mai mult decât credem, în special faptul cele două limbi au o rădăcină comună: limba latină.

În urmă cu 12 ani, Oana a decis să traverseze podul, vechi de mii de ani, care se întinde de la est până în vestul bătrânului continent. Ea va participa pe 14 iulie la ceremonia de naturalizare organizată în prefectura departamentului Creuse, și va reprezenta recunoașterea unei cariere exemplare, chiar dacă tânăra noastră conațională, discretă și modestă, nu o va prezenta niciodată în acest fel.

- Continuarea articolului după publicitate -

Oana este originară din Transilvania, regiune a României pe care imaginația europeană o asociază deseori cu Munții Carpați și legenda lui Dracula. O regiune cu un patrimoniu cultural și natural extrem de generos, fără îndoială una dintre cele mai frumoase din țară.

„Nu aveam de gând să o părăsesc definitiv”, precizează Oana care a insistat, de asemenea, să păstreze și naționalitatea română.

Dar atât mama, cât și sora ei erau deja stabilite în Franța de mai mulți ani, iar sfârșitul studiilor în România a fost momentul perfect pentru a li se alătura; altfel nu ar fi făcut niciodată pasul respectiv. Asta s-a întâmplat în 2010.

Un zâmbet i-a luminat fața în timp ce își amintea de ea în acele clipe: „Venisem deja în vacanță cu o vară înainte, dar acolo am ajuns în mijlocul nopții, am văzut doar copaci peste tot”!

- Continuarea articolului după publicitate -

A fost un act de curaj, deoarece Oana nu avea prieteni acolo și nu cunoștea prea bine limba franceză. Și nu în micuța localitate unde locuia mama sa, lângă Saint-Dizier-Leyrenne, urma ea să evolueze. Ci în orașul Bordeaux, unde timp de șase luni a urmat cursuri de limba franceză.

Acum, Oana vorbește perfect franceza. Iar jurnalistul Floris Bressy, de la cotidianul La Montagne, se întreabă dacă ar fi fost invers, dacă un francez ar fi avut curajul să învețe limba română.

„Pentru că, dacă este nevoie de curaj pentru a te dezrădăcina, este nevoie de și mai mult curaj pentru a prinde rădăcini în altă parte de lume. Țările sunt înrudite, dar nu ne cunoaștem întotdeauna foarte bine rudele”, a mărturisit jurnalistul francez.

„Nu, românii nu sunt romi… Nu, nu a venit să profite de sistem… Nu, nu sunt toți fără diplome… Când a ajuns în Franța, Oana avea diplomă de bacalaureat cu specializare în matematică-informatică și o diplomă de licență în metalurgie. Dar toate acestea nu cântăresc nimic dacă lipsește o simplă hârtie (cetățenia franceză -n.r.). Paradoxul unei țări (Franța – n.r.) în care există o lipsă de personal peste tot și care se agită atunci când apar oameni de bună credință. Pentru a lucra, avea nevoie de un permis de ședere, dar pentru un permis de ședere avea nevoie de un contract de muncă! Deci, ce ar trebui să facă? Să stea acasă pentru a primi ajutor? Într-adevăr, ea nu era genul”, a mai adăugat Bressy.

- Continuarea articolului după publicitate -

Oana a creat în cele din urmă o afacere proprie, care i-a permis să obțină „celebrul” permis de ședere. Înainte de a-l folosi pentru o recrutare, care i-a fost promisă într-un final. Acest episod a durat trei ani. Tânăra a lucrat apoi într-un restaurant renumit din regiune. Un domeniu solicitant în care nu s-a plâns niciodată, dar nu era pentru ea.

„Nu mai suntem pe vremea lui Ceaușescu – explică Mathieu, partenerul Oanei, cu referire la liderul politic care a ținut România comunistă cu mână de fier din 1965 până în 1989 – Înțelegeți: pentru că veniți din Europa de Est, nu trebuie să fiți pregătiți pentru toate sacrificiile”.

Oana l-a întâlnit pe Mathieu în 2014 și de atunci sunt împreună și construiesc proiecte de familie. Iar acest lucru constituie a doua parte a integrării și nu este deloc nesemnificativ.

Oana a încercat să se apropie din punct de vedere geografic și s-a dedicat azilului de bătrâni (EHPAD) din localitatea Bénévent, unde cariera ei rezumă ultimii zece ani: de la spălat vase, ea ajunge la bucătărie, concomitent cu o pregătire suplimentară la liceul din Ahun. „Să știi cum să te reinventezi, din nou. Numai cei care nu vor să muncească nu-și găsesc de lucru! Dacă vrem, putem”, spune Oana.

- Continuarea articolului după publicitate -

Tânăra franco-română intenționează acum să se reprofileze din nou și să gestioneze partea administrativă a unei companii pe care partenerul său de viață tocmai a preluat-o. Cuplul are doi copii în prezent, unul de patru ani și jumătate și celălalt de numai opt luni, și renovează o casă pentru patru persoane în Mourioux-Vieilleville, bineînțeles tot în Creuse.

Când cei mici vor mai crește puțin, este deja planificată o călătorie a întregii familii în Transilvania. Oanei îi este foarte dor de meleagurile natale. Și vrea ca și cei dragi ei să descopere acest tărâm minunat.

„Nu am mai fost acolo de șapte ani”, mărturisește ea. „A trebuit să mă duc să-mi iau buletinul. Dar era Covid și am rămas însărcinată”. Așa că Mathieu a fost nevoit să bată o perioadă drumul, înainte și înapoi, la consulatul român din Lyon.

Cuplul râde astăzi, dar se simte ușurat că a obținut buletinul în cele din urmă. Ca o validare a alegerilor și a eforturilor Oanei. De asemenea, naturalizarea va fi pentru cei doi tineri o garanție de simplificare pentru alte proiecte de viitor. Momentan este compania. Iar mâine, probabil, nunta. Nu ne rămâne, așadar, decât să le urăm mult succes.

- Continuarea articolului după publicitate -

Susține publicația noastră

Trimite acest articol și prietenilor tăi