fbpx
marți, 4 octombrie 2022
Informația fără granițe


O româncă din străinătate revenită în țară a renunțat la vacanță și s-a implicat în ajutorarea refugiaților ucraineni

Scris de: Mircea Iordache , înv Articole corelate Din România Știri - vineri, 6 mai 2022 Etichete: , , , , , ,

Ester Studnicka, o româncă născută în Cluj-Napoca și stabilită de mai mulți ani în Irlanda, a venit acum câteva săptămâni în România împreună cu soțul ei, pentru a petrece o vacanță în doi.

Între timp, a izbucnit războiul din Ucraina și ceea ce se dorea a fi un concediu relaxant s-a transformat într-o muncă de voluntariat la Agenția Kairos din Suceava.

De profesie asistentă medicală, chemarea și misiunea ei au fost foarte clare pentru ea. De când femeile și copiii din Ucraina au început să treacă granița în România, Ester a văzut numeroase situații ale refugiaților ucraineni care au impresionat-o până la lacrimi.

„Mi s-a rupt inima! Era vorba de o domnișoară foarte tânără, de 19 ani, cu insuficiență renală și multe alte probleme. Săraca de ea, fără să știe nicio limbă străină, engleză sau altceva, împreună cu mama ei și doar câteva lucruri… Habar nu avea ce se întâmplă cu ea. Am văzut-o ca pe fiica mea. M-am apropiat mult de ea și de mama ei. Suntem în proces de transfer al ei la Iași, pentru a o pregăti pentru o operație chirurgicală de transplant renal și mai multe intervenții medicale de care are nevoie”, a povestit Ester conform site-ului Missions Box.

„Au mai fost și alte cazuri. Era o doamnă dependentă de chimioterapie și după o lungă perioadă de timp am aflat că ea are nevoie de chimioterapie. Apoi, în câteva zile a trebuit să găsim o soluție pentru a o ajuta. A fost o biserică aici, în Suceava, care ne-a ajutat foarte mult, nu-i cunosc, doar câteva persoane. Este Cristina Ungureanu, o asistentă medicală care ne-a ajutat enorm aici, la spital.

Vreau să spun că am văzut bunăvoință și milă la medici pe care nu le-am mai văzut până acum. Am fost uimită de cât de mult timp au petrecut în mod voluntar cu pacienții și cât de mult i-au ajutat. Le-am mulțumit pentru ajutorul acordat, care a fost imens, și am vrut să îi răsplătesc pentru timpul lor suplimentar.

Nu, nu, nu! – mi-au spus ei – acesta este puținul pe care îl putem face pentru acești oameni. La o doamnă doctor am insistat: Dar totuși, este timpul dvs. Și ea mi-a spus: Și de tine ce zici? Timpul tău nu este valoros?

Desigur, dar a fost alegerea mea să fac asta, a fost decizia mea să vin aici și să ajut, i-am răspuns. La fel și eu, a fost decizia mea de a ajuta, mi-a mărturisit. Apoi am spus doar: Mulțumesc, Doamne!  În cele din urmă, nu a trebuit să plătim nimic pentru o procedură foarte scumpă și complicată”.

Susține publicația noastră

Trimite acest articol și prietenilor tăi