fbpx
luni, 26 octombrie 2020
Informația fără granițe


Scrisoarea unei românce din străinătate către țară: „Mă plâng la tine, România mea dragă…”

Scris de: Daniela Stoica , înv Fără categorie - luni, 30 septembrie 2019

România mea dragă eu, Loredana alias Lory cu „y”, cetățean român de baștină, am dorința arzătoare de a mă întoarce la vatră de pe meleagurile străinătății. Am muncit vreo 15 ani în casele străinilor și încă mai muncesc. Alții, vreo 18 ani, am muncit în țara mea, iar între timp am crescut și am întreținut prin școli doi copii pentru mândria de a fi mamă, pentru un viitor prosper al lor și nu în ultimul rând pentru tine, Românie!

M-ai forțat să-mi las casa și familia, pentru a avea posibilitatea necesară îndeplinirii viselor, acceptând de bună voie sacrificiul, ca o mamă adevărată ce sunt și ca cetățean român afectat în mod direct de situația din țara mea. Ca mine, alte milioane de mame, alte milioane de români au urmat aceeași cale.

- Continuarea articolului după publicitate -

Mă plâng la tine România mea și te întreb, ce-mi poți oferi, cum mă poți ajuta să mă întorc și să-mi restabilesc vlăstarul în rădăcina neamului românesc din care m-am smuls?

Nu vreau cadouri, nu cerșesc nimic de la tine, vreau pur și simplu un loc de muncă, unul care să-mi asigure anii de trai până la pensie și siguranța că instituțiile de asigurări sociale și implicit instituțiile sanitare, îmi vor da o mână de ajutor în caz de nevoie. Nu vreau să „atac” pe nimeni, dar știu foarte bine că la vârsta mea, trecută de prima jumătate a vieții, pentru un „job” (cum se folosește mai modern în România), ca vânzător comercial sau lucrător în marketing, barman etc., nu mai pot adera. Nu mai sunt tânara cu picioare lungi și buze catifelate să atrag clientela, după cum cere „piața” acum. M-aș mulțumi să muncesc într-o fabrică, într-o uzină, oricare le-ar fi tipul de producție și atât, cât să-mi ajungă pentru un trai decent. Copiii mei și-au luat viața în propriile mâini, însă mare păcat că strada lor a fost îmbrățișată de alte țări și nu de tine, România mea!

Și să-ți mai spun ceva, România mea dragă, ca mine sunt milioane de români doritori și gata să se întoarcă la „sânul” tău. Dacă ne-ai oferi siguranța zilei de mâine, cu un trai decent măcar la nivelul pe care ni l-am construit pe meleaguri străine, ne-am întoarce… Multe românce, devenite bunicuțe între timp, vor să se întoarcă la casele lor, să-și trăiască bătrânețile în tihnă, alături de nepoței, după o viață de trudă. Dă-ne de știre, România mea, dacă poți face ceva pentru noi și vom demara cu toții în secunda doi marșul întregirii neamului românesc spre tine!

Lory  Preda – cetățean român emigrat în lumea largă

- Mai multe articole după publicitate -

Trimite acest articol și prietenilor tăi

Trimite acest articol și prietenilor tăi