Scrisoarea unui copil român pentru mama plecată la muncă în străinătate: Aș vrea să fiu un fulg de nea să zbor până la tine

Săru’mâna mami, ce mai faci? Când te lasă patronii tăi sună-mă, mi-e dor de tine.

La noi a început să ningă. Să știi că mă îmbrac bine ca să nu răcesc. Mamaie îmi pune fularul și căciulița de la tine. Mi-a împletit șosețele și papucei de lână, sunt așa de frumoși și de călduroși! Tu când vii acasă, mami? Mami, am învățat să-mi fac fundiță singură la ghetuțe, adică m-a învățat mamaia. Tu când vii acasă? Mai este un pic și vine Crăciunul.

Mami, să știi că a fătat Bălana un vițeluș frumos, dar are blănița neagră. Mamaie spune că seamănă cu tati al lui. Fuge toată ziua prin țarc și dă cu capul de toți pereții, tontuțul de el… ha ha ha! Mami, să știi c-am început să pregătim serbarea cu doamna învățătoare pentru când vine Mos Crăciun, tu când vii acasă, mami? Vii la serbarea mea, nu-i așa? Ți-am spus data trecută că am luat note bune la scris, mamaie m-a ajutat, îmi lua mâna mea în mâna ei și scriam amândouă. M-a lăudat Doamna ce frumos scriu acuma… tu când vii acasă, mami ?

Am o colegă nouă de bancă, a venit din Italia, de la matale. Nu prea vorbește bine românește că s-a născut acolo. Toți copiii râd de ea, dar mie îmi este milă. Cred că și eu dacă plecam cu tine în Italia când eram mică, mică, tot așa n-aș mai fi știut să vorbesc românește, nu-i așa mami? Copiii sunt răi cu ea, dar eu mi-am făcut-o prietenă și o apăr. Doamna îi ceartă pe copii când râd de ea, eu nu râd mami. Și colega mea stă tot cu mamaia ei. Au adus-o părinții ei în România și-apoi au plecat înapoi, în Italia.

Mami, știi ce personaj sunt eu la serbare? Sunt un fulg de nea. Mamaia mi-a cusut o hăinuță lungă și albă, iar pe cap îmi pune căciula aia a ta din blană albă ca să par îmbrăcată în zăpadă. Sunt un fulg și tare aș vrea să pot zbura până la tine, mami…

Ah mami, era să uit! L-am sunat și pe tati, dar nu mi-a răspuns. L-am sunat și în vacanța de vara, dar tot nu mi-a răspuns. A venit și tati la tine în Italia, mami? Spune-i să mă sune, vreau să-l rog să-i repare lu’ mamaie un gard pe care l-a rupt văcuța. Ea nu poate, săraca, că e bolnavă, doar știi.

Ah mami, o știi pe Măriuca și pe fratele ei, Costeluș? După vacanța de vară n-au mai venit la școală. Ne-a spus Doamna că au plecat în Spania, la mami și tati ai lor. Tu când vii acasă, mami? Să știi că Doamna ne-a pus să scriem câte o scrisoare Moșului, apoi părea îngrijorată, a chemat-o pe mamaie la școală și i-a dat scrisorica s-o pună ea la poștă ca să ajungă la Moș. Nu pot să-ți spun ce i-am scris, pentru că Doamna ne-a spus să nu spunem la nimeni, că nu se mai îndeplinește. Te pup și te iubesc mult mami, mi-e dor de tine, sună-mă te rog când te lasă patronii tăi din Italia.

(L.Preda)