joi, 21 noiembrie 2019
Informația fără granițe


Traficul de persoane, metodele de racolare a românilor ca forță de muncă în străinătate

Scris de Daniela Stoica , înv Informații utile - duminică, 15 septembrie 2019 Etichete: , , , , ,

Creşterea gradului de libertate a circulaţiei cetăţenilor români a dus la o creştere a vulnerabilităţii acestora în faţa unor oferte de muncă aparent mai avantajoase, în spatele cărora, de multe ori, se ascund reţele de trafic de persoane.

De cele mai multe ori, cetăţenii români care se deplasează în străinătate în scopul de a se angaja, necunoscând dispoziţiile legale din zonele respective, acceptă promisiuni verbale sau condiţii defavorabile de muncă impuse de către angajatori.

Cum ajung oamenii să fie traficaţi?

Recrutarea se face direct din România, oamenii fiind înşelaţi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă din străinătate. În unele cazuri, condiţiile iniţiale de angajare par să fie bune dar, ulterior, pe parcurs, acestea se deteriorează.

Există situaţii în care lucrătorii semnează contracte de muncă fără a înţelege limba în care acestea sunt redactate şi descoperă că locul lor de muncă nu este un loc de muncă real ci, de exemplu, un fel de ucenicie care nu este remunerată.

De asemenea, una din metodele obişnuite este aceea de a cere lucrătorilor să plătească diverse sume de bani pentru recrutare şi subzistenţă (de exemplu, taxe pentru oferta de locuri de muncă, cheltuieli de transport, sume pentru mâncare, cazare, taxe administrative, etc.) astfel încât salariile plătite efectiv se apropie de zero sau îi menţin pe lucrători într-o stare de permanentă îndatorare, cu datorii care continuă să crească.

De asemenea, multe agenții fără scrupule funcţionează după un sistem prin care sub-contractanţii îi exploatează pe muncitorii traficaţi în timp ce angajatorii principali susţin că nu au cunoştinţă de abuzuri pentru a fi eliberați de orice răspundere.

De ce muncitorii exploatați nu pleacă pur şi simplu?

Există multe moduri prin care oamenii ajung să fie prinşi în situaţii de trafic dar neplata salariilor, îndatorarea, îngrădirea libertăţii de mişcare, ameninţările şi folosirea violenţei sunt printre cele mai cunoscute.

Lucrătorii pot fi sechestraţi; pot fi puşi sub pază de intimidare sau supuşi unor ameninţări la adresa lor sau a familiilor lor în cazul în care scapă (încearcă să scape) din această situaţie. De asemenea, aceştia pot fi constrânşi de contractele pe care le-au semnat, de datorii sau de alte angajamente pe care le-au luat înainte de a şti ce îi aşteaptă.

Ce se poate face pentru a preveni ca acest lucru să se întâmple?

Prima opțiune este ca muncitorul exploatat să denunțe autorităților abuzurile la care este supus, dar mai există și altele:

  • să crească gradul de conştientizare în ceea ce priveşte recrutarea înşelătoare;
  • să se apeleze la protecţia inspecţiei muncii;
  • să fie pedepsiţi exploatatorii;
  • să se asigure că orice lucrător are dreptul de a forma şi de a adera la sindicate şi să se asigure că lucrătorii primesc compensaţii pentru salariile neplătite sau pentru orice alte daune pe care le-au suferit.