VIDEO. Copil de 13 ani ascuns de mamă în portbagajul mașinii pentru a ieși din țară cu el, voia să-l ducă în Spania

Un minor român în vârstă de 13 ani a fost găsit de polițiștii de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac – Nagylak – judeţul Arad ascuns în portbagajul mașinii cu care călătorea mama lui și un alt cetățean român. Femeia și șoferul mașinii sunt cercetați acum pentru „participaţie improprie la tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat”.

Potrivit Poliției de Frontieră din România, în data de 21.01.2020, în jurul orei 11.30, la P.T.F Nădlac – Nagylak, s-a prezentat la ieşirea din ţară, cetăţeanul român S.C., în vârstă de 26 de ani, conducând autoturismul marca BMW, înmatriculat în Spania. Împreună cu acesta, în calitate de pasageră, mai călătorea şi D.E., în vârstă de 32 de ani.

În urma unui control amănunțit asupra mașinii, polițiștii au găsit în portbagaj, ascuns sub o pătură, un minor care ulterior s-a dovedit a fi un cetățean român în vârstă de 13 ani și totodată fiul femeii care călătorea ca pasageră în mașină. Femeia a declarat că voia să ajungă în Spania cu fiul ei şi a recurs la această metodă deoarece copilul nu avea un document de călătorie valabil şi nici procură notarială din partea tatălui care să-i permită să iasă din țară.

„În cauză, poliţiştii de frontieră au luat măsura întreruperii călătoriei celor trei cetăţeni, efectuând totodată, cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat, urmând ca, la finalizarea cercetărilor, să fie dispuse măsurile legale”, transmit polițiștii de frontieră.

Cum poate călători în străinătate un minor, cetățean român, dacă este însoțit numai de un singur părinte

Conform celor relatate de Poliția de Frontieră Română pe site-ul instituției, minorul care călătorește însoțit doar de unul dintre părinți i se permite ieșirea din țară în următoarele situații:

• dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia;

• dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;

La aprecierea îndeplinirii condițiilor de ieșire din țară se vor lua în considerare inclusiv hotărârile judecătorești emise în alte state, sub rezerva recunoașterii acestora de către autoritățile române.

În ceea ce privește procedura recunoașterii hotărârilor străine, trebuie făcută distincție între hotărârile pronunțate de o instanță dintr-un stat membru UE și cele pronunțate într-un stat terț.

• dacă părintele însoțitor face dovada decesului celuilalt părinte;

Se permite ieșirea din țară în baza prezentării, în original sau copie legalizată, a unuia dintre documentele doveditoare ale decesului:

–  certificat de deces, valabil şi cu putere doveditoare pe teritoriul României, în condițiile legii;

–  hotărâre judecătorească de declarare a morții, rămasă definitivă, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea certificatului de deces;

–  comunicare oficială primită prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ale României în străinătate, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea unor certificate de stare civilă.

• dacă părintele însoțitor face dovada că celălalt părinte este decăzut din drepturile părintești sau declarat dispărut, în condițiile legii;

Dovada decăderii din exercitarea drepturilor părintești se face doar prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă/definitivă, pronunțată de instanța de tutelă.

NOTĂ – Prin Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a fost abrogat Decretul nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, act normativ care prevedea procedura aplicabilă pentru declararea dispariției unei persoane, astfel că, în prezent, nu mai există reglementare legală expresă pe acest segment. Având în vedere că această instituție juridică nu mai există, potrivit noilor reglementări legale, considerăm că excepția prevăzută la art. 30 alin. (2) din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la părintele declarat dispărut, în condițiile legii, a devenit caducă.

• dacă părintele însoțitor prezintă o hotărâre a instanței de judecată care suplinește acordul celuilalt părinte;

Hotărârea instanței de judecată de suplinire a acordului celuilalt părinte vizează situațiile în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului sau când unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința. Hotărârea instanței de judecată trebuie să fie definitivă, cu excepția cazurilor în care a fost pronunțată pe calea ordonanței președințiale.

Ordonanţa președințială cu privire la permiterea ieșirii din țară a unui minor este provizorie şi executorie, iar dacă nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte imediat (i se permite ieșirea din țară), până la soluţionarea litigiului asupra fondului (art. 997 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă).

* Recunoașterea hotărârilor pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene:

Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru cu privire la exercitarea răspunderii părintești față de un copil, care sunt executorii în acel stat, se recunosc în România fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specifică.

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea şi executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială şi în materia răspunderii părintești

Conform prevederilor menționate în paragraful anterior, o hotărâre judecătorească pronunțată de către o instanță competentă dintr-un stat membru UE cu privire la exercitarea răspunderii părintești este recunoscută la trecerea frontierei, cu condiția ca documentul să fie tradus în limba română şi legalizat.

* Recunoașterea hotărârilor pronunțate într-un stat terț:

Legislația internă, prin dispozițiile art. 1095-1102 din Codul de Procedură Civilă reglementează, în principiu, procedura recunoașterii hotărârilor străine dintr-un stat care nu este membru al U.E. Astfel, hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare.

Potrivit acestor prevederi, este necesar ca partea care dorește recunoașterea  hotărârii pronunțată de instanța dintr-un stat terț, să adreseze instanțelor competente române o cerere de recunoaștere, cu excepția hotărârilor pronunțate în statele terțe cu care România are încheiate convenții/acorduri/tratate de asistență juridică în materie civilă sau de drept al familiei sau a celor pronunțate în temeiul Convenției de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecția copiilor, ratificată de România prin Legea nr. 361 din 11 decembrie 2007.

Lista statelor semnatare ale Convenției de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecția copiilor se regăsește pe site-ului oficial al Conferinței de la Haga, www.hcch.net.

Din momentul recunoașterii hotărârii de către instanța competentă română, aceasta beneficiază de autoritate de lucru judecat, putând fi folosită în fața autorităților de aplicare a legii, producând aceleași efecte ca o hotărâre pronunțată pe fond de o instanță competentă din România.

În acest sens, polițistul de frontieră permite ieșirea din țară a minorului cetățean român, care face obiectul unei hotărâri judecătorești prin care a fost stabilită autoritatea părintească, pronunțată într-un stat terț, pe baza următoarelor documente:

• hotărâre judecătorească de recunoaștere, emisă de o instanță din România;
• hotărâre judecătorească (însoțită de traducerea legalizată) pronunțată în statul terț care este semnatar al convențiilor/acordurilor/tratatelor menționate mai sus