fbpx
marți, 4 octombrie 2022
Informația fără granițe


Visul împlinit al unui român din Spania care a obținut permisul de conducere deși nu are brațe

Scris de: Mircea Iordache , înv Articole corelate Din diaspora Știri - sâmbătă, 21 mai 2022 Etichete: , , , , , , , ,

După zece ani de sacrificii, Dani Scăpău, un bărbat de naționalitate română fără mâini, a reușit vineri, 20 mai, să intre în posesia permisului de conducere la Școala de Șoferi Irrintzi din localitatea spaniolă Basauri, situată în provincia Biscaya (comunitatea autonomă a Țării Bascilor). Aceasta este singura școală de șoferi autorizată în comunitate pentru a instrui persoanele cu dizabilități fizice severe.

În argoul fotbalistic, Dani are un stâng (picior) de aur. Problema este că Dani nu este atras de sportul rege. Dar asta nu înseamnă că piciorul său stâng este neprețuit. De fapt, este singurul mod în care poate să conducă. Și nu o face deloc rău. Drept dovadă, recent a obținut calificarea de apt în examenul de conducere și a luat calificativul „L”, care îl creditează ca un șofer nou venit pe drumurile Spaniei.

Sursa foto: deia.eus

Examenul a durat puțin peste o jumătate de oră, plecând din Bilbao prin Enekuri spre Rontegi, pentru a termina în Barakaldo. „Nu a fost ușor, nu”, a conchis Jose Mari Andrés, directorul Școlii de Șoferi Irrintzi și al centrului de pregătire din Basauri care, în aceste zile, a devenit un adevărat cămin pentru acest bărbat adoptat de comunitatea din Malaga (Andaluzia), și care va împlini peste câteva luni frumoasa vârstă de 33 de ani.

Cu piciorul drept el controlează accelerația și frâna, la fel ca într-un vehicul automat ; iar cu vocea transmite acțiunile către computerul de bord, pentru a activa semnalizatoarele sau a claxona, de exemplu. Pentru că da, Dani nu are brațe.

„Este foarte plin de viață”, a apreciat Andrés într-un reportaj video publicat de deia.eus. Conduce desculț și fără șosete pentru a putea prinde mai bine cu stângul lui de aur joystick-ul cu care controlează volanul printre străzile strâmte care se întind în vecinătatea colegiului de fotbal Soloarte din Basauri.

Sursă foto: deia.eus

Peste 50 de cursuri practice a trebuit să le dea Dănuț (acesta este numele lui adevărat. pentru că este român de origine) pentru a obține acea pe cât de mică insignă verde, pe atât de mult dorită. Deocamdată, o va pune la loc de cinste pe un perete și o va contempla în fiecare zi.

Nu mai puțin de 10 ani au trecut, pentru ca acest vis să devină realitate. 10 ani de când l-a cunoscut pe Andrés la Madrid și i-a povestit despre visul lui. 10 ani pentru a putea strânge banii necesari. „Șapte mii de euro” , povestește Dani, fără a pune la socoteală banii de transport, cazare, formare, taxe, etc.

A trebuit să economisească cât a putut de mult, dar asta și-a dorit cel mai mult. Mai întâi pentru a-și demonstra singur că este capabil să realizeze asta și apoi să câștige independența și să nu depindă de prieteni pentru a putea merge oriunde dorește.

A făcut-o strângând bănuț cu bănuț. Unele zile mai mult, iar altele mai puțin. Tot ceea ce trebuia, era să cerșească pe străzile din Malaga, apoi să o facă în metroul din Madrid.

„Viața mea depinde de societate. Dacă ei sunt bine și fericiți, sunt și eu”, zâmbește Dani. Are motive să facă acest lucru, în ciuda faptului că atât copilăria, cât și adolescența nu i-au dat niciun motiv de bucurie. Despre tatăl și mama sa, nici urmă.

Dani și-a pierdut brațele la vârsta de 11 ani, electrocutat în timp ce lucra pentru un bărbat într-un sat din România. Atunci, în loc să-l ducă la spital, acesta l-a abandonat într-un șanț. Când l-au găsit niște trecători, cangrena îi deteriorase brațele și trebuiau amputate. Nici școala nu a mai putut s-o urmeze

În schimb, a învățat să conducă tractoare în timp ce lucra cu prietenii săi. Cu unul dintre ei a plecat la Madrid, când a împlinit 18 ani și de atunci nu a încetat să-și caute fericirea și libertatea.

„Viața nu are cale de întoarcere, prietene. Doar mașinile pot merge înapoi”, își ilustrează propriul destin acest bărbat adoptat de comunitatea din Malaga, care este întâmpinat și felicitat sincer de locuitorii cartierului și clienții cunoscutei cafenele Santa Canela din localitate, atunci când văd insigna cu „L” agățată în pieptul lui.

Dar Dani rămâne umil și insistă să-i mulțumească lui Jose Mari Andrés, acest basc „nebun” care în 2008 a obligat DGT (Direcția Generală de Trafic) să modifice regulamentul, pentru a-i învăța pe cei cu dizabilități fizice severe să conducă. „Jose Mari m-a învățat totul. Fără el,  n-ar fi fost nimic”, mărturisește românul.

De altfel, Irrintzi este singura școală de șoferi din comunitate care este autorizată să ofere acest tip particular de pregătire (Dani a fost a cincea persoană invalidă declarată aptă) într-un vehicul complet adaptat în acest scop.

Tocmai acesta este următorul obiectiv pe care și l-a stabilit Dani: să înceapă să strângă cei 20.000 de euro care îl costă să adapteze comenzile unei mașini automate la stilul său de condus. „Șapte mii de euro în zece ani, deci douăzeci de mii…”, oftează tânărul român.

Totuși, există posibilitatea ca norocul îi zâmbească și numele său să apară primul la tragerea la sorți pe care Primăria Malaga și Guvernul Andaluz îl promovează în fiecare an pentru a subvenționa prețul ridicat al adaptării unei astfel de mașini.

Dani este optimist: „Pentru moment plec cu permisul în buzunar”, spune el. „Și l-ai luat și din prima!”, conchide bucuros Jose Mari Andrés. Nu ne rămâne decât să-i urăm multă baftă conaționalului nostru, mai ales că povestea sa de viață confirmă faptul că ar merita acest noroc.

Susține publicația noastră

Trimite acest articol și prietenilor tăi