fbpx
duminică, 28 noiembrie 2021
Informația fără granițe


Un preot român din Germania are interdicție să mai intre în parohia unde slujea. „Nu mai aveți capacitatea de a aduce linişte şi împăcare între oameni”

Scris de: Daniela Stoica , înv Fără categorie - marți, 26 octombrie 2021

Episcopul vicar al Mitropolitului Serafim a interzis preotului Radu Preda, care a fost hirotonisit preot într-un lăcaş de cult din München, în mai 2019, să mai intre în parohia respectivă. „Nu (mai) aveţi capacitatea de a aduce linişte şi împăcare între oamenii din parohie, ci, din păcate, generaţi o stare de conflict, dezbinare şi învrăjbire.”

Radu Preda a fost hirotonit preot la München, la parohia Buna-Vestire. Liturghia în cadrul căreia a avut loc oficierea Tainei Preoţiei a fost săvârşită de către mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord.

Este licenţiat în Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1995), iar din anul 2002 este doctor în Teologie. A studiat la Heidelberg (studii doctorale) şi Salonic (studii post-doctorale). Începând cu anul 2012, teologul Radu Preda este conferenţiar universitar al facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

- Continuarea articolului după publicitate -

Conform publicației Adevărul, Episcopul Sofian i-a transmis preotului Radu Preda:

„În urma celor constatate şi hotărâte în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Parohiei „Buna-Vestire” din 10 octombrie, 2021, respectiv a şedinţei ulterioare de constituire a Consiliului de conducere al acesteia, din 14.10.2021, precum şi în urma consultării cu ÎPS Mitropolit Serafim, s-a constatat „ dezbinarea credincioşilor şi starea de tensiune şi tulburare din parohie, pe care le-aţi provocat în mare măsură Preacucernicia Voastră în perioada de când conduceţi această parohie.

Faptul că peste 80% din participanţii la şedinţă se manifestau vehement împotriva a orice ar fi venit din partea Preacucerniciei Voastre, a fost o confirmare tristă a dezamăgirii, neîncrederii şi chiar aversiunii credincioşilor faţă de persoana Dumneavoastră, provocate printr-un mod defectuos de relaţionare, printr-o atitudine nepotrivită, prin diverse nereguli în gestiunea administrativ-financiară, prin postări pe canalele media, absolut în contradicţie cu deontologia preoţească, prin încercări de falsificare a adevărului şi de muşamalizare a situaţiilor. A devenit astfel cât se poate de evident că nu (mai) aveţi capacitatea de a aduce linişte şi împăcare între oamenii din parohie, ci, din păcate, generaţi o stare de conflict, dezbinare şi învrăjbire.

În aceste condiţii, ca soluţie de avarie, am acceptat să fiu ales de către Adunare ca şi preşedinte interimar al Asociaţiei Parohiei „Buna-Vestire”, pentru a soluţiona în continuare lucrurile şi, mai ales, pentru a linişti oamenii atât de tulburaţi. În această calitate va trebui să preiau toate atribuţiile administrative ale asociaţiei, ajutat fiind de consiliul acesteia, care funcţionează ca şi consiliu parohial.

Am adus la cunoştinţă situaţia creeată şi am discutat chestiunea cu ÎPS Mitropolit Serafim. Pe lângă lucrurile negative menţionate mai sus, atât Înaltpreasfinţia Sa cât şi eu, în calitate de ierarhi, v-am exprimat în multe rânduri nemulţumirea în legătură cu activitatea liturgică pe care o desfăşuraţi, cu refuzul de a face o practică liturgică în cadrul Arhiepiscopiei noastre, respectiv de a sluji Sfintele Slujbe după tipicul şi rânduiala Bisericii Ortodoxe Române. Din păcate, ne-aţi tratat cu indolenţă sau chiar mai rău.

În acelaşi timp, avem în vedere şi starea de sănătate a Preacucerniciei Voastre, care momentan vă impune retragere şi odihnă, stare care nu ştim nici cât este de gravă, nici cât timp va dura. Dorim să vă fim alături în această situaţie şi vom căuta, împreună cu consiliul parohial al Parohiei „Buna-vestire”, căi pentru a vă putea sprijini.

Răspunsul preotului Radu Preda:

„Preasfinţia Voastră, constat cu mâhnire că timpul de a ne linişti după luni de agitaţie este pentru Dumneavoastră de doar două săptămâni. M-aţi asigurat, pe 10 octombrie, că lăsăm să se potolească spiritele. Două săptămâni: acesta este preţul real al cuvântului Preasfinţiei Voastre.

Îmi pare rău că, în chip conştient sau nu, continuaţi exercitarea unei presiuni psihice asupra mea – juridic: mobbing -, cea căreia am fost nevoit să îi ţin piept în ultimii doi ani, fix în pandemie. Cei doi ani au fost, cum nu vreţi şi nu vor nici alţii să accepte, ieşiţi din tipar. Personal, am făcut tot ce a ţinut de mine: am menţinut biserica deschisă, am respectat regulile legale, astfel încât să nu luăm amendă sau să fie biserica închisă, precum la sârbi sau în alte comunităţi din Germania, să avem încasări constante, astfel încât, potrivit raportului contabil pe 2020, să ieşim în plină pandemie pe plus.

Că nu au mai fost posibile mesele de care, de fapt, gruparea gălăgioasă se simte profund lipsită, că a venit un nou preot, chemat de comunitate (nu m-am autoinvitat!), că diferenţa între vechiul şi actualul a declanşat, emoţional şi sociologic, comparaţii, regrete, dar şi speranţe, chiar mulţumire – toate aceste aspecte văd că nu atârnă în luarea deciziilor ierarhice. Un detaliu: primele zile din săptămâna aceasta am fost la clinică pentru un tratement inovator care sper să dea rezultate. În aceste zile m-a găsit decizia Dvs.

Aţi preluat integral doar părerile unui grup mai mare dintre membrii asociaţiei, care este mult mai mic în raport cu suflarea comunităţii de credinţă. De fapt, aici este miezul problemei pe care Vă faceţi că nu îl vedeţi: mica asociaţie (pe care eu am încercat să o măresc, tocmai pentru a deveni cu adevărat reprezentativă) versus parohia cu mult mai largă. Da, juridic, a fost formula majorităţii parohiilor din Germania şi nu numai de a se putea organiza.

Dar de aici la situaţia noastră, de la München, prin care un număr restrâns de oameni – care nici nu prea vin la slujbe, care oricum nu se spovedesc şi nici nu se împărtăşesc – decide cadrul vieţii duhovniceşti a celor mulţi, trataţi cu dispreţ în ciuda faptului că ei, concret, contribuie, duminică de duminică, la bunul mers prin cumpărarea de lumânări, prin banii de la tas sau prin mici donaţii, este un drum lung.

Pastoral, eu de ei m-am legat, pentru că i-am văzut legaţi de biserică. Nu am putut întreţine orgoliile şi nici satisface pretenţiile obraznice ale unora dintre consilieri, nici să le satisfac pe nevestele şi soacrele lor. A fost, cum se vede, o greşeală strategică. Regret că aţi ajuns la această pseudo-soluţie, în condiţiile în care alegerea Dvs ca preşedinte-interimar al asociaţiei am văzut-o drept adevărata soluţie de intrare a unei parohii conduse până la mine de duhul rebel al înaintaşului meu, care a întreţinut şi după venirea mea o atmosferă sectară, sub ascultarea Bisericii.

Credeam că o să fiţi mulţumit de această evoluţie care probează simţului umorului din pedagogia lui Dumnezeu: cei care, acum 17 ani, au dat, la propriu, ierahii afară din biserică – poate şi din pricina inabilităţii lor de a comunica, nu vă judec – V-au primit acum cu urale. Asta spune multe, dacă vreţi să înţelegeţi.”

Întregul articol îl puteți citi aici.

Susține publicația noastră

Trimite acest articol și prietenilor tăi