joi, 21 noiembrie 2019
Informația fără granițe


Tânăr din Spania întors în țară pentru a deveni polițist, a demisionat după 20 de zile din cauza carențelor din sistem

Scris de Mihai Diaconu , înv Blog Din România Știri - sâmbătă, 26 octombrie 2019 Etichete: , , , , , , , , ,

George Boran are 20 de ani și este originar din județul Caraș- Severin, dar de la vârsta de 3 ani a crescut în Spania, unde părinții săi au emigrat în urmă cu 15 ani. La vârsta de 18 ani, tânărul a ales să se întoarcă în România pentru a deveni polițist, visul său de când era copil și după ce a absolvit cursurile Şcolii de Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan” din Cluj-Napoca, a fost repartizat la IPJ Prahova.

Neajunsurile din sistemul românesc însă le-a simțit pe pielea (și buzunarul său) încă din primele zile de școală, când spune că i s-a dat o uniformă ruptă și că elevii erau nevoiți să plătească sume considerabile la școală pentru diferite servicii care, într-o țară europeană ar trebui să fie asigurate de stat. Iată ce spune George Boran despre perioada petrecută la școala de agenți de poliție:

„Totul a fost bine până când am intrat în școala de agenți de poliție şi m-am lovit de bătăile de joc excesive venite din partea cadrelor, de uniforma ruptă și pantalonii cu găuri în loc de buzunare, care mi-au fost oferiți.

În prima luna în care am ajuns în Şcoala de Agenți de Poliție ni s-a cerut să intrăm în IPA obligatoriu, fiind nevoiți să plătim o sumă de aproximativ 60 de lei. De mai multe ori ne-au fost ceruți bani pentru a cumpăra veselă la cantină şi pentru a repara defectele complexului şcolar, care pot spune cu certitudine că nici până acum nu au fost remediate. De exemplu, în sala de sport poate să îți «pice» din «întămplare» o bucată de tencuială în cap, deoarece o şcoală «EUROPEANĂ» prevede lucrul astă, din câte se pare. Totodată, pentru a susține tragerile în poligon am fost nevoiți să achiziționăm fiecare clasă etichete pentru a lipi țintele, adică mai 25 de lei/clasă. Ne-a fost cerută şi suma de 13 lei, pentru a susține proba sportivă de absolvire şi 5 lei pentru «Locul de parcare» al echipajului SMURD, care a supravegheat întreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoană.

Având în vedere că eram 300 de elevi țin să cred că suma pe şcoală depaşeste un total de 70.000 de lei. Bani pentru care nici în ziua de azi nu avem siguranța că au mers unde trebuia, deoarece nu ni s-a oferit niciodată o factură sau o chitanță pe sumele cotizate.

Țin să spun că ingredientele folosite în mâncarea pe care o serveam la cantină erau de cea mai penibilă calitate posibilă, în așa hal încât mai bine de jumătate dintre elevi nu mâncau la cantină, deci peste 100 de kilograme de mâncare erau aruncate zilnic. Totodată, precizez că nu caut să fac rău nimănui şi nu pun la îndoială profesionalismul bucătarilor şi al personalului angajat la cantină, deoarece ei s-au ocupat de gătit cu produsele pe care le-au avut şi vreau să clarific faptul că nu încerc să îi atac pe ei, ci doar doresc să scot în evidență faptul că din norma de hrană, care era folositā la achiziționarea produselor, probabil pentru a face economie, conducerea şcolii cumpăra cele mai proaste produse când vorbim de calitate.”

Pe lângă toate astea, tânărul a trebuit să lupte și cu aroganța și „hărțuiala” din partea directorului școlii, în momentul în care George a îndrăznit să apeleze la serviciile unui sindicat pentru că directorul a decis că tânărul nu poate fi lăsat să dea examenul fiindcă are un tatuaj pe picior.

„Acesta (directorul școlii – n.r.) când a văzut tatuajul mi-a spus că în niciun caz nu mai pot să susțin examenul de absolvire şi că va trebui să mi-l scot cu ședințe laser și de-abia atunci îmi va da şansa să susțin examenul, cu următoarea serie de elevi ai școlii de poliție, adică peste două luni, în noiembrie 2019.
Când m-am văzut în acea incredibilă ipostază și am realizat că toată munca și eforturile mele timp de un an, în școala de poliție, riscă să fie în zadar, am fost nevoit să apelez la domnul Marius Bărbulescu, lider al Sindicatului Polițistilor Mihai Viteazul, pentru ai cere sprijin. Acesta a fost dispus să mă ajute din primul moment şi urmându-i sfaturile am redactat o adresă către conducerea școlii (…) A doua zi am fost chemat de director în biroul acestuia, iar în prezența dirigintelui meu mi-a comunicat că a analizat cererea mea, nu mai e nicio problemă cu tatuajul, iar eu pot să susțin examenul de absolvire. Probabil a realizat penibilul situației în momentul în care şi-a dat seama ca nu există bază legală pentru a-mi interzice dreptul meu de a susține examenul de absolvire.

Pentru a se răzbuna pe mine și a-mi taxa îndrăzneala de a apela la liderul de sindicat, domnul director, om «ambițios», fiind într-o ipostaza negativă, a decis sa mă trimită la o examinare psihologică, pe motiv că modul în care am scris adresa i s-a părut a fi unul «agresiv» , iar dânsul s-a gândit, citez: «George, tu trebuie să te examinezi psihologic, deoarece eu ție nu pot să îți dau pistol, fiindcă ești o persoană agresivă și mâine – poimăine mă împuști».

Până la urmă nu am avut ce să fac și a trebuit să mă prezint la psihologul şcolii ca să fiu puțin «examinat», pentru liniștea domnului director. Mare mi-a fost mirarea atunci când tot de la el am aflat că pe director l-a deranjat foarte tare faptul că eu am apelat la Sindicatul Mihai Viteazul şi nu felul în care m-am adresat în adresa pe care i-am înaintat-o, deoarece în nici un moment nu am fost agresiv. Desigur, până la urmă era unicul lucru pe care îl mai puteau face împotriva mea, deoarece excluderea mea din examen nu era un lucru legal. Totuşi am decis să tac şi să trec peste toată bătaia de joc”, a mai adăugat George.

Problemele din școală însă, avea să constate tânărul agent de poliție după absolvire, erau nimicuri în comparație cu neajunsurile de care avea să se lovească în continuare, dar și de aroganța și indiferența celor de la conducere. Potrivit celor relatate de George Boran, condițiile deplorabile în care polițiștii sunt nevoiți să lucreze acolo încalcă orice prevederi ale normelor europene și cu siguranță chiar și ale drepturilor omului. Iată ce spune George despre experiența sa acolo:

„Odată ce am terminat cu examenele și am absolvit școala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea şi nu intrau pe mine, o cămașă cu însemne, o pereche de pantofi și câteva geci de poliție cu care urma să mă descurc următoarele săptămâni pe teren. Am absolvit şcoala pe 20 septembrie 2019, iar pe 1 octombrie 2019 a trebuit să mă deplasez la IPJ Prahova unde eu, împreună cu zeci de proaspeți absolvenți, a trebuit să ne căutăm cazare în Ploiești deoarece ne-au plimbat o săptămână până să știm unde am fost repartizați. Mai concret, vreau să spun că în 5 zile am cheltuit peste 800 de lei pe cazare, mâncare și transport, deoarece demersurile au fost făcute cu calm și nepăsare, fără a se ține cont de problemele și de situația noastră de tineri şi proaspeți absolvenți. Scârbit fiind din școală, cănd am ajuns la IPJ Prahova, unde am observat lipsurile logistice cât și multe «drepturi» care figurau doar în scris, am decis să îmi dau demisia. Din momentul acela au început bătăile de joc şi «miştourile» din partea unor colegi cu funcții înalte. De exemplu: «Sper să ai frigiderul destul de mare acasă fiindcă ți-l vor umple cei de la conducere». Odata depusă demisia aveam nevoie de semnătura Inspectorului Şef, pe care l-am așteptat de mai multe ori câte 8 ore pe zi, timp în care am ajutat un coleg să facă arhivă… măcar ca să nu pierd timpul…

Au trecut câteva ore bune şi am cerut Şefului de la Resurse Umane dacă îl poate ruga frumos pe Şeful de Inspectorat să aibă o discuție cu mine ca să îi explic personal de ce am nevoie să renunț la perioada de preaviz, iar răspunsul lui a fost că: «Şeful de Inspectorat nu are timp să vorbească cu oricine», moment în care am rămas «mut» şi am evitat să mai fac comentarii. Poate dacă aș fi fost un semizeu m-ar fi băgat în seamă, dar cum sunt un simplu agent a trebuit să aștept ca să văd răspunsul la cererea de preaviz din raportul de demisie. Văzând că se repetă același lucru zile în șir am decis să îmi amân demisia și să încerc totuși viața de pe teren, adică adevărata muncă de polițist.

A cincea zi de umblat pe la inspectorat am aflat unde am fost repartizat, adică la Secția 11 de Poliție Drajna, Postul de Poliție Ceraşu. Odată ajuns pe teren, m-am trezit într-o secție în care nu aveam căldură, toaletă şi nici apă curentă unde să ne spălăm pe mâini. Adică, dacă mergeam la un caz de înjunghiere și mă pătam cu sânge nu puteam să beneficiez de o igienă normală pe care o găsești în orice țară civilizată. Pe scurt, dacă prin absurd eram eu mai «prost» și peste 2 ore uitam că m-am pătat cu sânge și nu am avut cu ce să mă spăl și îmi rodeam unghiile mai luam și o hepatită cadou. Să nu mai spun că în 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici catuşe, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc… dar să avem în vedere că am avut apeluri 112 cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit să merg cu mâinile în buzunar și coada între picioare rugându-mă să nu fie recalcitranți făptuitorii că poate îmi iau și bătaie. Deci nimeni nu a fost interesat că nu aveam echipament și dotare corespunzătoare şi pur şi simplu eram «carne de tun» .

Autospecialele cu care ne deplasam la aceste apeluri nu sunt mai presus de condițile «optime» oferite de Minister. Acestea nu sunt dotate nici măcar cu sistem de cuplare pentru centurile de siguranță din spate. Deci dacă ai «norocul» să fii al treilea funcționar cu «STATUT SPECIAL» și să fii nevoit să stai pe bancheta din spate la un apel 112 s-ar putea să primești gratuit cursuri de «zbor» din partea MAI.”

Toaleta de la postul de poliție din comuna Drajna văzută de afară
Toaleta de la postul de poliție din comuna Drajna văzută din interior

„Deja m-am lungit prea mult, dar sincer, după 20 de zile în Poliția Română îmi este de ajuns și unicul lucru pe care îl iau cu mine este ajutorul pe care mi l-a dat Sindicatul Mihai Viteazul şi ajutorul pe care mi l-a oferit domnul Marius Bărbulescu, care până la capăt m-a susținut și m-a ajutat și nu m-a văzut ca pe unul care vrea să își dea demisia pur și simplu, ci ca pe o persoană căreia nu i s-au oferit drepturile legale de care trebuia să beneficieze. Vă rog frumos pe toți să distribuiți mesajul meu, ca să ajungă cât mai departe, să ajungă poate chiar la Minister pentru a-i întreba: PÂNĂ CĂND? Până cănd trebuie umiliți polițiștii? Până când să se iasă pe străzi cu pieptul dezvelit şi cu centura goală pentru că «nu sunt» bani de echipament? Doresc să văd măcar pentru colegii care au rămas în «afacerea voastră» o schimbare în bine, fiindcă pentru mine nu va fi, pe mine de astăzi m-ați pierdut… nu am de gând să mai îmi risc viața pentru voi…”, a mai adăugat tânărul nostru conațional.

Acum lui George nu-i mai rămâne decât un singur lucru de făcut, același lucru pe care-l fac alți zeci de mii de tineri români capabili și dornici să ofere ceva României, dar care nu sunt lăsați, ba chiar sunt „eliminați” de incompetenții și aroganții care au prins rădăcini la nivel înalt, în sistemul bugetar din România: să emigreze. Tânărul polițist se va întoarce așadar în Spania „scârbit” de experiența avută în România și speră să obțină cetățenia spaniolă cât mai repede pentru a se putea angaja ca polițist acolo.

„Rămân cu amintirea că am purtat haina de polițist pe care am îmbrăcat-o cu mândrie şi anexez o poză cu mine în uniformă atunci când încă eram fericit, din păcate acum sunt scârbit şi nu mai pot spune lucrul acesta. Vă mulțumesc că nu mi-ați dat altceva de ales decât să mă întorc în țara de unde am venit”, a spus George.

„Planul meu este să mă întorc în Spania, unde am locuit 15 ani, să îmi iau cetățenia și să dau acolo la poliție. Sunt mult mai bune condițiile, acolo sunt respectați oamenii și drepturile lor”, a mai declarat George Boran pentru Digi24.